Zhivka Balthadzhieva (1947, Sofia, Bulgaria)

Share Button

Traducere şi prezentare de Elisabeta BOŢAN

Zhivka Balthadzhieva (1947, Sofia, Bulgaria)

Poetă, traducătoare de literatură, scenaristă. Publică articole de investigație și eseuri. Autoare bilingvă, scrie în bulgară și spaniolă. Membră a Asociației de Scriitori și Traducători Bulgari. Doctor „Cum Laude” în Filologie Slavă și Lingvistică Indoeuropeană la Universitatea Complutense Madrid, Spania. Licențiată în Filologie Bulgară, a doua specialitate: Limba și Literatura Rusă, la Universitatea Kliment Óhridski, Sofia, Bulgaria. Profesoară la Departamentul de Filologie Romanică, Filologia Slavă și Lingvistică Generală, Colaboratoare INTE Madrid, Reporter la Radio Național din Bulgaria etc. Poemele sale sunt traduse în aproape douăzeci de limbi. Colaborează cu ziare și reviste din mai multe țări. Dintre cărțile sale amintim: Fuga de real, Soare, Ovidiu privește Dunărea etc. Dintre scriitorii bulgari, a căror operă a tradus-o în limba spaniolă, amintim: Hristo Botev, Blaga Dimitrova, Nikolay Kanchev etc.

Homer

Ghicind
am rămas fără vedere.

Și acum mă trezesc
în ochiul
altuia.

Până și degetul
care îmi șterge lacrima fierbinte
e al lui.

Se arde.

Și se mistuie.
Atâta mă doare
și cânt.

Ca să nu simt.

 

Divina Comedie

Mai conectați de fiecare dată, fluturând
între rănile noastre
și cele la care aspirăm.

Mai conectați și mai ocupați de fiecare dată
să nu ne atingă nimeni,
nici măcar cu privirea.

Mai conectați de fiecare dată, mai mult
spre furnici. Până unde săpăm
în universul plan?

Invizibili
și (poate?) inexistenți
multimilioane de pierduți.

 

***

Subiective abătute, silabe halucinante
sub rugina privirilor.

Lumina sferică metabolizează câmpii,
molecule enorme de cromozomi ai destinului
promiscuu.

Și orice vorbă echivocă va fi
doar un semn al stuporii mele

în aerul eratic
al Universului fără formă, fără cantitate.

 

Orfeu

Mi-o înapoiază pe Euridice
dar nu-i voi mai putea vedea umbra.

Mi-o înapoiază pe Euridice
însă fără memoria iubirii
ce coboară în infern.

Mi-o înapoiază pe Euridice
însă fără drumul dus-întors
unde? și cui?
Cum să mă găsesc?

Sunt lira pe care o smulg
cu dinți și unghii
bacantele?

Fără amintiri
nu văd lumina
de care mi-au vorbit zeii Tartarului
și razele – farmece
ale scrisului.

Mi-o înapoiază pe Euridice,
dar din ce parte
mă urmăresc pașii ei?

Am coborât în adâncul meu
și m-au alungat.

Fără umbră.
Fără privire.

Până și sângele meu
arde
în rana Altuia.

Nu sufăr deloc.
Și cânt.

Pentru că nu simt.

 

Veghe

Singurătate vegheată,

asistată de mulțimi,
care îmi uzurpă dreptul
de a decide

propriile mele ne-lupte.

 

Perpetuu

Incertitudine. Necunoscute.

Nici o mantră din cer
pentru a le tămădui.
Antecedentele lovesc.

Și post-viitorul.

 

Străini

În fața ordinii existente.
Și
după iubire.

Poem

În venele mele am un cuvânt de iarnă,
un cheag
ce avansează și avansează. Un absorbant de lumină,
o lamină de aur negru nano-structurată,
și absoarbe toată lumina. Un cuvânt lipsit de dragoste,
un cuvânt autist. Lovește zidurile cu fruntea însângerată.
Se agită. Se agită. Ceea ce a fost imaginat și obloanele albastre
ale amintirii se topesc în durerea lui. Doar șarpele
continuă să fie o rază ce deschide focul, galben și imediat,
pe prag.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.