Vasile Andru: Pelerinajul Reginei Ana la 7 mănăstiri

Share Button

vasile andruVasile ANDRU

 Pe 17 octombrie 1995,  la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, am fost printre cei care au întâmpinat-o pe Regina Ana.

Era pe vremea când  dl. Ion Iliescu îi interzicea Regelui Mihai să ia o gură de aer din patrie. Căci o gură de aer poate fi și o testare a tronului… Nu uitam acel de pomină 7 octombrie când Iliescu i-a interzis regelui să coboare din aeronava care aterizase pe aeroportul Băneasa. Astfel, Regina a decis să vină singură, adică fără soțul ei, să facă un pelerinaj, cu sau fără legătură cu iluzia că „monarhia oblojește România”.

Formal, Regina era invitată de un mitropolit sau de primarul locului, deci avea o acoperire protocolară. Întâlnirile sale se petreceau doar în acest cadru, sub clișeul „legăturii tradiționale între Familia Regală și Biserica Ortodoxă” și sub simbolul casei regale a României, Nihil sine Deo. Și, în aproape toate cele 7 „stații” sacre ale pelerinajului său, Majestatea Sa era întâmpinată de  primar și de episcop.

Așa și aici, la Mănăstirea Brâncoveanu, Majestatea Sa va fi întâmpinată de primarul Făgărașului și de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care l-a luat cu el și pe Vasile Andru, pentru că un scriitor român dădea bine momentului festiv. (La Galați, de pildă, din suita episcopală care a primit-o pe regină făcea parte și scriitorul Al.Paleologu.)

       Sincro-destin. Andru se afla pe-acolo din întâmplare, sau din sincro-destin. Venisem la Sibiu cu o conferință-atelier, la Grupul sapiențial „Univers 21”, pe care îl „înfiasem” de vreo 7 ani (adică după moarea filosofului Constantin Noica), unde le vesteam neoisihasmul, cu patos. Și, aflându-mă la Sibiu, am trecut să-l salut pe Mitropolitul Antonie, care-mi spune:

– Vreți să mă însoţiți la Mănăstirea Brâncoveanu, la Sâmbăta de Sus, unde o așteptăm pe Regina Ana?

– Da, cu voioșie! i-am răspuns.

  

Regii noștri, prin Contituție, erau ortodocși

Înserare solemnă, intrarea Reginei și a grupului de însoțitori.   Mitropolitul îi spune cuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Regină spre biserica veche, pentru închinare.

Urcă scările bisericii vechi. Acest lăcaș a fost rectitorit de Regele Mihai, pe vremea când părintele Arsenie Boca era starețul.

Regina face cruce ducând mâna de la dreapta la stânga, precum ortodocșii. Regii României, prin constituție, au fost botezați ortodocși. „Constituția cerea Regelui nostru și descendenților săi să fie crescuți în religia ortodoxă. Credința majorității românilor.” Știam, dintr-o evocare, că la Săvârșin, pe vremuri, familia regală mergea o duminică la biserica ortodoxă și o duminică la biserica unită.

 

Pr. Arsenie Boca, tangențe cu casa regală

Regina Ana se apropie de icoanele împărătești ale altarului. Ele au fost dăruite de Principesa Ileana. Principesa  a vizitat de câteva ori Mănăstirea Brâncoveanu între 1945-1947, venea să-l vadă pe părintele Arsenie Boca. S-a spovedit la Părintele Arsenie. Alungată din țară în 1948, Principesa Ileana (fiica cea mică a regelui Frdinand) s-a călugărit în Statele Unite, devenind Maica Alexandra.

Părintele Arsenie a avut de suferit pentru relația sa cu Casa Regală a României. În 1948, părintele Arsenie a fost propus de Patriarhia Română să fie episcop al Maramureșu-lui. Pentru aceasta era nevoie și de un raport al Siguranței comuniste; Siguranța face cercetări și decide că pr. Arsenie Boca „este periculos”, având legături cu grupuri de rezistență anticomunistă și cu Casa Regală; și este arestat.

Acum regina Ana se oprește în dreptul unei fresce lângă ușa de la intrare. Fresca îl reprezintă pe Regele Mihai I al României. Este un tablou votiv. A fost pictat în anii 40, când s-a renovat biserica mănăstirii distruse de austrieci. Astfel Regele Mihai I al României apare ca al doilea ctitor, după Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 August, Regele Mihai I a fost prezent la resfințirea bisericii renovate de la Sâmbăta de Sus. A stat alături de stareț, de părintele Arsenie Boca.

Ieșim din Biserica veche și vizităm complexul mănăstiresc nou. Regina este impresionată de construcția nouă. Mitropolitul Antonie se mândrește cu ce-a contribuit el la restaurarea integrală. Ne spune ce proporții a avut această restaurare întreprinsă de dânsul în mai mulți ani, la concurență cu Brâncovenu însuși, primul ctitor! Regina îl laudă amabil pe ambițiosul Mitropolit care a reclădit părți importante din complexul mănăstiresc, după 200 de ani de când fusese distrus de austrieci. Antonie a făcut zidurile dimprejur, portaliul, pagodele, dar și o Academie, și devine astfel al 4-lea ctitor (al treilea a fost Mitropolitul Bălan).

 

O recepție fără politică

Intrăm în sala de mese. Regina ar fi vrut să mănânce chiar la trapeză, să fie cu obștea, dar Mitropolitul promite că mâine o să-i facă acest hatâr, iar azi este o recepție dată de Dânsul. Așa că, plini de voie bună și salivând moderat, intrăm în salonul pentru oaspeți.

Mitropolitul a binecuvântat masa, apoi a rostit un toast de primire, o politețe cu citate patristice. Regina a multumit fără citate. A spus câteva cuvinte și domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei.

Eram în total 11 persoane. Se vorbea în franceză. Majoritatea cunoștea franceza. Mitropolitul Antonie știe o franceză impecabilă, o engleză acceptabilă (doctorat la Oxford!), iar rusă nu știe deloc: în Basarabia numai orășenii au cedat slavizării, la sate s-a vorbit mereu româna aceea frumoasă de pe vremea fraților Jderi.

Primarul Făgărașului a întrebat: „Ce face Regele, ce ne spuneți despre Rege.”

Ne-a spus despre Rege.

Întrebată cum se simte în călătoria acesta, Regina a spus cîteva impresii. A fost primită cu aclamații, peste tot. Adunări spontane de oameni vechi și noi. Știam și din presă, citisem despre primul ei popas la Galați .Aici a fost mult entuziasm, dar si ceva tevatură fesenistă. Primarul a refuzat să vină la întâmpinarea Reginei. Majestatea Sa a luat prânzul cu Episcopul și cu Prefectul… S-a deplasat fără gărzi prin oraș, aclamată. Doar când a vrut să intre la Universitate, un grup de studenți n-au lăsat-o, au scandat „fără politică, fără politică”. Oamenii au înțeles că erau manipulați de politică și de aceea strigau: fără politică!

Regina Ana a spus câteva cuvinte despre popasul la Mitropolia din Iași, la Catedrala Sf. Parascheva, unde s-a închinat, pe 14 Octombrie. A vorbit admirativ despre  Mitropolitul Daniel.

– La Iași am simțit și respirația Basarabiei! zice.

Atunci cineva a pomenit de Yalta, dezastrul României după Yalta. Regele a fost înșelat și de englezi și de americani! zice. S-au dat la iveală multe documente… că americanii și englezii înșiși au fost jucați de ruși la Yalta. Regele a fost înșelat, atunci. Primarul, dr. N. Cican face niște punctări inteligente.

Regina mai mult ascultă. Din interes, din politețe.

– Mai avem de ispășire! zice părintele Ion Bria.

Eu spun că tocmai vizitasem Yalta, în vară. Confrații basarabeni, care mi-au prilejuit vizita, mi-au cerut: „Mergi și constată, prin tatonări radiestezice și extrasenzoriale, ce vibrații malefice sunt acolo, la Yalta, la Palatul Livadia, unde s-a semnat tratatul satanic”.

Am mers, dar n-am făcut tatonări radiestezice, ambianța toposului Crimeea este tonică, geografia nu are nici o vină…

 

Majestatea-Sa-Regina-Ana-a-Romaniei 1aRegina Ana iubește  India

Mitropolitul Antonie, ca să introducă un pic de culoare, îi spune Reginei:

– Domnul Andru a fost și în India!…

Regina devine voioasă, mă întreabă pe unde am fost, ce locuri speciale am văzut.

Îi spun despre pelerinajul meu la 7 biserici întemeiate de Apostolul Toma…

– Văd că cifra 7 ne urmărește în pelerinaje! spune  părintele Ion Bria.

– Da, Apostolul Toma a fondat în India 7 biserici și jumătate! Eu am fost în Săptămâna Luminată, îl însoțeam pe Mitropolitul indian ortodox Mar Osthathios. Când vedeam biserici creștine în junglă, sau între plantațiile impresionante de cocotieri, îmi venea în minte exclamația lui Iulian Apostatul: Ai învins, Galileanule!

Apoi tac sfios. Dar regina insistă să mai spun despre India…

 

Sofia de Spania este verișoara Regelui

Mai spun că, în India, am văzut-o pe regina Sofia a Spaniei, aflată și ea intr-un pelerinaj dravidian…

Regina Ana devine interesată, spune că Sofia a Spaniei este verișoara Regelui Mihai I; a fost și domnișoară de onoare la nunta Majestăților Lor, la Atena.

– Cum ați întâlnit-o? Știam că a fost în India în 1992! zice Regina.

Raspund: „Da, în 1992, în februarie. Eram într-un pelerinaj în India de Sud, maestrul meu indian ne-a dus să vedem un rishi, considerat sfânt. Înainte de a intra la sfânt, ne-a zis să facem meditație jumătate de oră, pentru  afânarea minții, ca să percepem mai lesne harul acelui sfânt. Am meditat la ușă. Maestrul ne-a spus că înăuntru, la sfânt, se află și regina Sofia a Spaniei.

Când am intrat, privirea mea fost atrasă de Regina Sofia, care era așezată pe o pernă portocalie lângă sfânt, și era veselă, eu m-am uitat fascinat la ea, ratând comunicarea mentală cu rishi indian…

– Iertare! spune înveselită Regina Ana, înțelegând că o regină îți poate abate gândul de la sfințenie.

– Dimpotrivă, o regină poate crea emoții religioase puternice, zic.

(Nu am mai spus că, în altă zi, aveam s-o întâlnesc pe Sofia Gandhi cea asemenea reginelor, venită la o retragere spirituală la Mănăstirea din Neyyar Dam, unde mă aflam la un stagiu spiritual. Era puțin după asasinarea lui Rajiv Gandhi, soțul ei. Sofia Gandhi era îndemnată să candideze la funcția de prin ministru, câștigase capital electoral din asasinatul soțului. Dar ea a refuzat, nu atât de teamă că urma să fie victimă rapidă a unui asasinat, cât din inteligență sclipitoare. Și toți au iubit-o că n-a mai candidat.)

 

Regina-Ana 1aPrimează haloul părintelui Arsenie Boca

La fiecare închinare de pahar se schimbă subiectul de discuție. Părintele Ioan Bria, care tocmai se întorsese de la Geneva unde rezidase 21 de ani cu funcții în Consiliul Ecumenic, dornic de regăsirea vetrei, spune că de când a pus piciorul la Sâmbăta, îl copleșește amintirea părintelui Arsenie Boca. Îl întreabă pe Mitropolit dacă l-a cunoscut.

– L-am cunoscut bine pe părintele Arsenie, zice.  Eram student la București, veneam aici la Sâmbăta, cu alți studenți, ne spovedea, era mare lucru să te știi spovedit de el, cotrobăia în tine în adâncime, nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o vară să-i facem un schit în pădure, apoi să-i facem un lac, în acest timp ne dădea hrană cum se dă muncitorilor. M-a influențat total. Crea în jurul lui o atmosferă de creștinism primar, de credință vie, puternică. Așa m-am hotărât să mă călugăresc. M-a călugărit la Prislop, părintele Arsenie Boca, în 1949. Mi-a fost „naș” Sandu Tudor, scriitorul.

 

Mănăstirea Vladimirești cu amintiri regești

Aflăm apoi ce alte locuri voise Regina Ana, în mod special, să descopere în acest pelerinaj: mănăstirile din Bucovina și cea din Vladimirești. Călugării și stareții o impresionează ca martori ai unui timp de trecută domnie.

La Mănăstirea Vladimirești a ținut să meargă pentru că este tot o ctitorie regală. Despre Maica Veronica știa dinainte. Aflase câteva legende religioase ale anilor 40, i le povestise soțul:

Maica Veronica, într-o răpire vizionară, L-a văzut pe Iisus Hristos, după aceea a primit puterea să pună temelia unei  mănăstiri.  I-a venit ideea să meargă la rege, să-i ceară un sprijin financiar. S-a dus la Castelul Peleș. Vede un tânăr care meșterea ceva la un automobil, îl repara. Îl întreabă pe acel tânăr cum poate ajunge la MS Regele, fără să știe că vorbește chiar cu Regele. Acesta se uită uimit la acea copilă îmbrăcată în haine călugărești și îi zice sobru că nu va putea să-l vadă pe rege. Dar o întreabă în ce pricină a venit. Măicuța îi spune că, printr-o viziune, i s-a poruncit să facă o mănăstire și umblă prin țară să adune fonduri. Regele îi aduce economiile sale, juna Măicuță zice bogdaproste, pleacă fără să știe că acela era chiar Regele.

La Mănăstirea Vladimirești se poate vedea, pe peretele de la la intrare, tabloul votiv al Regelui.

 

Finalul cinei în tăcere

Regina Ana lăsa impresia că abia acum descoperă țara pe care o avea în soartă fără s-o fi văzut. Se măritase cu un rege exilat, alungat, și învățase crâmpeie de Românie din poveștile sau ofurile soțului. Pelerinajul acesta era prima ei răsfoire iute și fierbinte a României.

În acest timp am mai și mâncat. Sarmalele erau grozave, și aveau succes necontenit. Plăcintele băteau cozonacul, și invers. Luam și câte o înghițitură de vin.

La urmă, am fost conduși fiecare la chiliile ce ne-au fost destinate pentru odihnă.

14

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.