Vasile Andru: Monseniorul Vladimir Ghika merge să-l convertească pe Vladimir Lenin

Share Button

vasile-andru-1aÎn iunie 1923, Monseniorul Vladimir Ghika pornește spre stațiunea Gorkie Selo, să-l întâlnească pe Lenin, convins că îl va converti. Monseniorul mergea să schimbe cursul istoriei. Era convins că-l va transforma miraculos pe omulețul de la Kremlin, cu capul în flăcări. Aflase de boala lui Lenin. Mizează pe boală. Secretul unor convertiri spectaculoase era chiar să-i prindă pe oameni la ananghie. Așa a convertit el patru capete încoronate.

Lenin, mare ateu, este la ananghie: este după al doilea atac cerebral, paralizat. Vegheat tandru și aprig de Nadejda Krupscaia. Monseniorul crede că va opera o  convertire istorică: Va pogorî Duhul Sfânt asupra cheliei de calmuc al lui Lenin.

Sigur, Lenin nu era calmuc pur. Era o compoziție specială. Un sfert rus, un sfert evreu, un sfert german, un sfert calmuc.

Monseniorul exploata ananghia pacientului, dar avea și o putere insinuantă, hipnotică. Har! Credea că îl va converti pe Lenin și alta va fi soarta lumii creată de genialul satrap.

Monseniorul a intrat în Rusia. A reușit să treacă prin vămile teribile, avea hârtii cu parafe mari. Plus scopul călătoriei care-i încremenea pe vameși, pe controlori: Merge să-l întâlnească pe Lenin! Are delegație oficială, a Statului Vatican, să-l întâlnească pe Lenin!

Dar, la primul oraș de lângă frontieră, este blocat, încartiruit la un han păzit, și i se spune: Va fi trimisă depeșă la Gorkie Selo, să fie întrebat Lenin dacă-l primește.

Monseniorul nu se alarmează, ba chiar găsește firesc, asta e voia Domnului. Așteaptă veste de la Lenin.

Lenin este supravegheat îndeaproape la vila lui. O comisie de doctori a decis că trebuie să fie ferit de orice emoție, de orice clocot afectiv, deci nu are voie să dea telefoane, să scrie scrisori, să scrie jurnal – scrisul se face cu emoții. Lenin este totuși prea mare ca să-i pui căpăstru, este uriaș, este mesianic (ateu, firește). Așa că pe șest scrie un articol politic, scrie notițe de jurnal, scrie pagini testamentare cu privire la viitoarea Rusie. Scrie și două scrisori. Una lui Troțki și una Monseniorului Ghika.

Stalin interceptează aceste scrisori, mai bine zis le primește pe tavă: secretarea lui Lenin este o vulpoaică, o putoare roșie, îi pasează lui Stalin cîte o copie din tot ce scrie Lenin. Îi pasează și Testamentul politic al lui Lenin, unde acesta îi atenționa pe tovarășii săi să-l îndepărteze pe Stalin de la moștenirea leninistă, pentru că este brutal și despotic. Secretara lui Lenin îi pasează lui Stalin și o copie a scrisorilor către Monseniorul, către Troțki.

Stalin spumegă de mânie. Dar tace, joacă abil. Se preface uman, obedient. Nu se va certa cu Lenin, pentru că are nevoie de mitul acestuia: mitizarea lui Lenin îi va gira succesiunea. Dar spumegă de furie. Nu-i pasă de scrisoarea către Monsenior, un popă pe care îl poate zvârli afară. Dar Troțki! Marele dușman, marele rival!

Monseniorul Vladimir Ghika așteaptă răspunsul lui Vladimir Lenin. Au trecut două luni. Toți îl lasă în pace, a devenit de-al casei. Îl strigă Diadia Volodea. Vladimir Ghika învață rusește, are o memorie formidabilă, prinde repede. Merge la școala din apropiere, uimește lumea prin rapiditatea cu care învață limbă rusă. Își zice: asta îmi va prinde bine, la întâlnirea cu Lenin! Când s-a întâlnit cu împăratul Japoniei, Monseniorul l-a dat gata pe Hirohito prin câteva fraze în japoneză! Miza psihologică a misionarului: să vorbească limba locului.

Vine toamna. Ploi nesuferite. Este noiembrie. Încep ninsori. Deodată un curier aduce vestea minunată:  Lenin îl primește, îl așteaptă.

Monseniorul sărută scrisoarea cu sigiliul lui Lenin, o introduce în sutană, dar cu un capăt la vedere. Urcă, înfofolit, într-o troikă trasă de patru cai și pornește la drum lung.

Troika înaintează greu, ninsorile blochează drumul, Monseniorul Ghika se vede iarăși captiv într-un han înzăpezit în Ucraina. La început de ianuarie 1924 mai înaintează cu chiu cu vai câteva verste, cu cîte o troică plătită la suprapreț. Apoi viscolul îl blochează iarăși într-o stație. Este febril, se roagă până la adânci ore de noapte. Doamne, oprește viscolul! El merge să schimbe cursul istoriei, să-l convertească pe Lenin. Monseniorul are puterea aceasta, credință sau hipnoză, el a mai convertit, ziceam,  patru capete încoronate. Are putere asupra oamenilor, dar nu asupra omătului. Doamne, oprește viscolul, acum!

Pe 21 ianuarie, cade ca un trăsnet vestea că Lenin  murit. Avea 54 de ani, neîmpliniți.

Monseniorul plînge. Hangiul, mujicii din han îl privesc cu evlavie pe sacerdotul înalt de 1,85 metri, care plînge la aflarea morții lui Lenin. Mujicii i se închină. Ei nu știu că Monseniorul Ghika plînge pentru că nu mai poate schimba mersul istoriei. Plânge pentru stogul de victime pe care-l va face bolșevismul. Plânge pentru martiriul imperiului și al lui însuși. Mujicii din han îi sărută mâna crezând că este un sfânt pravoslavnic. O oră a destinului.

Monseniorul se întoarce din drum. Peste o lună, el ajunge la București.

În ianuarie 1947, Monseniorul Ghika refuză să-l însoțească pe regele Mihai în exil, și rămâne în Bucureștiul concentraționar, mizând pe salvare, nu pe martiriu. Este arestat, închis la Jilava, torturat. Moare în închisoare, în 1954, la 84 de ani.

Vasile ANDRU

217

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.