Un poem de Ştefan Baghiu

Share Button

Poem despre canal

Viaţa e în sfârşit suportabilă,
ca în filmele lui Jacques Maillot,
în care am trăit ca un naiv.
M-am zbătut
pentru dragostea personajelor in limbo
şi aş fi vrut să se termine altfel. Astăzi
am bătut străzile în căutarea unui loc
unde să nu cunosc pe nimeni
şi să-mi fie uşor să intru în vorbă. Nu mi-a fost.
Mi s-au oferit câteva fumuri de cannabis
în holul cinematografului.
Bucuros, întorcându-mă acasă, am vomat
şi am rămas ţintuit de zid. Atunci
a început să se audă la terasă
o piesă foarte lentă şi tristă,
încurajându-mă să renunţ
la plimbările pe malul canalului,
canal negru şi abrupt şi rece, cu terasele-ponton
ale staţiunii, de unde vine muzica asta crudă.
Nu e nimic de salvat în lumina palidă a străzii,
singurătatea e lungă şi liniştită,
poezie, filme, tone de poezie proastă,
în camera luminată discret,
pentru o singură amintire măruntă
şi neimportantă în viaţa de zi cu zi.
M-am văzut în Tape,
nu am ieşit din cameră cu zilele
ca să înţelg ceva din catastrofa existenţială
a personajelor închise într-o cameră de hotel. Nu era niciuna.
Nu am găsit nimic impresionant
în sonetele interminabile ale poeţilor americani,
il mestiere di vivere inutilă.
„lasă, Ştefan,că te-ai şi distrat!”, un lucru cinstit,
adolescenţii plajelor ăstora noaptea
par în beţia lor lipsiţi de griji.
Sub efectul substanţelor,
sub laserele desenând cercuri pe feţele fetelor excitate
de mişcarea ritmică şi de mirosul de transpiraţie rece
păream că mă bucur, odată cu seducţia,
odată cu abandonul oamenilor, dansând pe plaja în travaliu,
sub cerul care nu se mai vedea de fum.
Aici mi-a plăcut să cred că Occidentul
are o tristeţe aparte, suferă de singurătate
şi de boala depresiei, cum au arătat statisticile recente,
în Suedia sinuciderile cresc
la trecerea în al şaselea anotimp.
La Goteburg, peste punţile largi ale vapoarelor,
ideal pentru un lung-metraj iernatic
ar fi chipul nostru spălat de mahmureală. La Göteburg,
peste punţile largi ale vapoarelor,
sub muzica-mono, am fi străini
sub muzica pentru aeroporturi
şi fericiţi în lentoarea regiei.
Acolo, plini de speranţă şi nostalgici
nu am mai părea o distracţie trecătoare.
Punţile vapoarelor mari
se mişcă şi ele în lentoarea regiei,
totul e un scenariu nordic şi rece,
aerul tare îţi limpezeşte gândurile.
Din nou,
speranţa şi-ar face loc în mintea firavă a privitorilor.
Din nou, cu aerul de siguranţă,
vom săruta fiecare gura celuilalt.
Livezi trecând indescifrabil pe lângă geamul maşinii.
Călătorii pe malurile canalului Gota
şi dragoste fără grabă în camere de pensiune suedeză.
Olanda, Olanda, o plimbare cu bicicleta
şi marijuana fumată în Scheveningen, mintea,
un iureş aiurit sub muzica aeroporturilor,
pierzând pentru o clipă din emoţie.
Aşa îmi imaginez,
aşa îmi imaginez singurătatea.

Ştefan BAGHIU

688

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.