Un concert cu 700 de dirijori. Târgul de carte Gaudeamus, văzut de Vasile Andru

Share Button

(La „Gaudeamus” 2015 au fost programate 700 de lansări şi dezbateri)

Pretextul venirii mele la „Gaudeamus”: lansez două cărţi.
E un paradox, sau o şotie sofianică, din partea unui autor care se consideră „postum”, să lanseze două cărţi deodată!
Liviu Ioan Stoiciu, prezentându-mi cartea, zice: „Vasile Andru s-a îndepărtat de lumea scriitorilor. Dar s-a îndepărtat cu mare folos!”

Azi mă apropii iarăşi de lumea asta
Toată floarea cea vestită a literaturii române se află aici. Facem o baie de floare vestită.
La fiecare stand sunt în funcţiune: un microfon, o ditirambă şi o cădelniţă. Ba chiar trei microfoane şi trei cădelniţe. Unul strigă, altul modulează, o voce acoperă pe alta, o reclamă sparge pe alta, un elogiu ieftineşte alt elogiu.
Asculţi de parcă e adevărul! Criza culturii încetează brusc.

Basarab Nicolescu dă soluţia crizelor
Magistrul Basarab Nicolescu (oaspete la editura Herald) a venit de la Paris să prezinte un autor esoteric. Întredeschide o uşă spre creştinismul esoteric. Are cheia nepierdută a tradiţiei, pentru uşa esoterică. Basarab Nicolescu a venit din Parisul îngrozit de ultimele atentate teroriste. Îl întrebăm despre pericolul de a trăi la Paris, pericolul de a trăi într-o Europă a invaziei aliene.
Zice: Pericolul major nu e nici de la islamici, nici de la slavi, nici de la mezi şi perşi, ci este de la noi înşine: otrăvim pământul, otrăvim alimentele, supraîncălzim clima, poluăm apele… ne lăsăm pradă tehnicii, n-o mai putem ţine sub control…
– Soluţia? întrebăm.
– Este: a deveni conştient.
– Soluţia asta am propus-o demult ca „terapie a destinului”. Luarea de cunoştinţă. Dar este o soluţie doar pentru iniţiaţi… Iniţiaţii se salvează, simbolic, doar pe ei înşişi. Iniţiaţii propun modele pe termen lung, or omenirea nu mai are decît circa 1000 de ani de trăit, zice Hawking.
Basarab Nicolescu insistă, cu seninătate, că singura soluţie este: a deveni conştienţi, a ne trezi din somnul ontic al rostogolirii spre neant.
Silvia îmi zice: Dacă-i asculţi pe Basarab Nicolescu şi pe Neagu Giuvara, ştii pe ce lume trăieşti ca să nu mori.

vasile andruLa ora finalizărilor
Am lansat cartea Isihasmul sau meşteşugul liniştirii. Ediţie definitivă! îndrăznesc să spun. Vine vremea definitivelor. De aceea nu mai scriu, ci rescriu. Nu recidivez, ci consolidez.
Nu recidivez, ci optimizez. Valabil şi pentru eseul repede trecător, şi pentru romanele relativ longevive.

Gloria noastră de 4 minute
Interviu TVR. Mi se spune. „Aveţi la dispoziţie 4 minute”.
Mi s-au pus 7 întrebări. Reţin două:
– Ce schimbări au survenit la dvoastră după întâlnirea ortodoxiei cu hinduismul, cu budismul? // Răspund: – Acestea încă nu s-au întâlnit. Și nu se vor întâlni decât post mortem. Tind şi ele spre un post mortem: Conştiinţa extinsă, epibolais. // – Aveţi un capitol numit Împătimiţii de pe Athos. Există şi acolo înpătimiţi? // Răspund: – Mulţi! Am cunoscut pe Athos doar 3 despătimiţi, şi aceia au murit.

Mircea Dinescu, după aţipirea barbarilor
La standul editurii Litera, Mircea Dinescu mă îmbie cu un vin din podgoriile sale, un vin grozav, un vin psihedelic. A adus vinuri pentru sâmbăta cărţii şi pentru confraţi; se respectă! Îmi dă volumul său proaspăt apărut: Întoarcerea barbarilor. Poeme ecleziaste şi eretice. // Apoi evocăm illo tempore, enigma Decembrie 1989. În acel decembrie, eu mă aflam la Roma, bursier; iar cerberul meu de la Academia romena, slăbind frâiele, mi-a zis: Prietenul dumitale Dinescu a vorbit la televizor!// Din legenda Dinescu: el a fost cel care a anunţat primul revoluţia în direct, la televizor. După aceea, a mai ajustat cumva, din labirintul său, daravera post-decembristă. Recent, i-a dat un canon greu până şi patriarhului Daniel! (vezi predania Îngeri şi gradaţi, din „Caţavencii”).

Cărţi de vîrf
Ne bucurăm să auzim că Solenoid, de Mircea Cărtărescu, este un „roman mondial”, un roman „al condiţiei umane”. Editorul său spune că este o carte care „i-a tăiat viaţa în două”, precum i-o mai tăiaseră Kant şi Heidegger. Entuziasmul euforic al unui om hiper-sobru este semn de eveniment. Mircea Cărtărescu produce eveniment. Pe drept şi pe secol.
Biblia pierdută, roman de Igor Bergler, a fost lansat cu un desant năucitor, forţând titlul de „cartea târgului”.

Cărţi bune, dar le lipseşte trompeta lui Paul Daian:
Vrăjmaş, de Liviu Ioan Stoiciu. O fi acesta marele roman al literaturii române, pe care LIS spunea, în 1999, că îl aşteaptă obligatoriu de la mine? Sunt mulţumit c-a dat el ce aştepta de la mine. Mă despovărează de-o aşteptare, acest frate de utopie.
Beniamin de Eugen Uricaru. Istorie şi metaistorie. (Îmi aminteşte de memorabilul Rug şi flacără.) Autorul se decriptează cu personajele sale. Sedus de ambele „ipostaze alpha”: a fi dintre cei ce fac istoria, sau dintre cei ce îmbunătăţesc istoria…

Ghetsimani 51, de Dan Stanca
Roman cu trei etaje: istoria care ne mai doare; miracolul care ne mai vindecă; sacrificiul, martiriul care se înscrie genetic în cei rămaşi, eveniment numit şi răscumpărare. În planul văzut: Istoria anilor 51 care comunică, printr-un canal metafizic, cu 2001.
Duminică, Dan Stanca a lansat şi romanul Neant; titlul sugerează o perspectivă apofatică.
Amintesc şi de romanul Mut, printre cele mai bune ale lui Dan Stanca. Un roman scandalos şi orfic: coborârea într-un infern cotidian şi istoric, infern care nu se delimitează clar de tărâmul cu care se învecineză: raiul.

Roman temeinic, dar nedescoperit:
Comedia cubata, Editura Bibliotheca (stand 301).
Dacă mă întreabă cineva care este cea mai temeinică scriere românească actuală, răspund: ciclul de romane Comedia Cubata. Mi se zice: „N-am auzit. Se află aici, la târg?” Da, aici şi acum.
La standul Editurii Bibliotheca a Târgoviştei, văd primele trei volume din această operă: Excubus (2014), Uncubus (2014), Daecubus (2015). Sunt părţi componente ale unei pentapatopii, precizează autorul la pag. 2 a fiecărui volum.
Nu l-am întrebat pe editor câte exemplare a vîndut.
Joyce spunea: Cartea Ulise are doar doi cititori: linotipistul, care culege cartea literă cu literă; şi corectorul. Se întâmplă. Astăzi acea carte fără cititori are un loc în calendar: 16 iunie, ziua peregrinării lui Leopold.
Comedia Cubata este un eveniment românesc, îşi va avea ziua sa într-un calendar esthetos.
Dar cum se numeşte autorul? întreabă unul. Aflaţi-l, am dat repere, editura, anul. Mai spun că Autorul a mai publicat şi un op care a fost calificat de critici drept „monumental”.

Dezvârtoşiri
M-am întretăiat acum cu un editor vârtos, prieten de pe vremea cînd eram noi bursieri la Paris. Ne regăsim cu căldură. Dar Vârtosu, la ora aceea (17) era total dezvîrtoşit graţie vinului, probabil vinul lui Dinescu. Îl văd alături şi pe istoricul Ics: şi el desvârtoşit, cui şi praştie! Oamenii ăştia, la abureală, sunt tare simpatici. Sunt aşa de aerieni, încât nu bagă de seamă că spaţiul unde se lansează ei, la ora asta, este vid…

O cale îngustă şi atroce
Sunt aşteptat la editura Litera, să prezint cartea O cale îngustă spre nordul îndepărtat, de Richard Flanagan, „megieşul” nostru din Oceania. (Zic megieş, referindu-mă la episodica mea rezidenţă în Oceania.) La prezentarea de azi, voi fi alături de Mihaela Vodă, Bedros Horasangian, Maia Morgenstern. Dar nu ajung să prezint, ora coincide cu a doua mea lansare. Mă bucur însă că invitaţia asta mi-a revelat un mare scriitor: Richard Flanagan din Tasmania.
Romanul său a primit premiul Man Booker. Este de Nobel. Un roman teribil, (cel mai bun de azi?) cu istorie şi zen, cu crime şi înţelepciune. Exterminarea, de către japonezi, a 100000 de prizonieri australieni, este comentată de satrapul Nakamura că „nu este cruzime, ci este destin”.
Adică, dacă şi aşa te-ai născut, atrocităţile ce survin nu sunt nenorociri, ci sunt destinul tău! – Reflecţie de amortizare a căderii capului tranşat de sabia lui Nakamura.

Destinul de a fi Everest
La standul Polirom se lansează o carte de Salman Rushdie. Ne amintim că suntem comtemporani cu scriitorul care a scris cel mai frumos Psalm al Everestului. A reuşit. Everest la Everest trage.

Magnetul Editurii Herald. O editură de carte sapienţială: a recapitulat civilizaţiile planetei, textele revelate, cultura Duhului. Suntem în plină utopie: Numai aici e posibilă înfrăţirea religiilor: numai în texte, adică numai pe hârtie, religiile au o direcţie soteriologică; în practică, ele deviază spre politică.

Petru Ursache, un aristos!
Între cele patru cărţi de Petru Ursache, lansate la Editura Eikon, semnalez aici „Mioriţa – dosarul mitologic al unei Capodopere”. O idee originală a lui Petru Ursache: balada Mioriţa nu este un produs iscat dintr-o isteţime populară impersonală; ci este produsul unui autor singular, un aristos, a cărui nume a rămas ascuns. (Am zice: nici despre Homer nu se ştie sigur că era Homer, ci un aristos cu nume.) Aristos înseamnă „cel mai bun”.

Cassian Maria Spiridon în căutarea lui homo religiosus
La standul Doxologia, descopăr cartea: Petre Ţuţea, între filosofie şi teologie de Cassian Maria Spiridon. Și ca personaj de carte, Petre Ţuţea se luptă cu omul bioistoric. Zice: „Omul bioistoric este întristător.” Ecou posibil: Homo religiosus este întristat! (cunoaşte „tristeţea limitelor”).
Consideraţiile lui Cassian Maria Spiridon: Omul este real pe cît păstrează în el „chipul” lui Dumnezeu. Și este surogat pe cît s-a alienat de origini.
Opoziţia „om real – om surogat” ne-o discerne un alt volum al lui Cassian Maria Spiridon: Despre împărăţia omului surogat (Tracus Arte). Soluţiile evadării din ”împărăţia surogatului” sunt: una estetică şi una noetică. (Există două paradisuri, zice Filocalia: esthetos kai noistos).
Notă conexă. Din legenda Cassian Maria Spiridon: Înainte de revoluţie, a fost arestat pentru organizarea şi participarea la mişcarea conspirativă din 14 decembrie 1989.

România extinsă
La standul „Contemporanul. Ideea europeană” descopăr Generaţia orfelină, de Adrian Dinu Rachieru.
Adrian Dinu Rchieru este criticul care, prin mitografii lirice şi epice, a întregit cultural o Românie vastă. A a scris despre confraţi clamoroşi ori silenţioşi, de pe aici. A scris despre toţi scriitorii basarabeni, la concurenţă cu vigurosul Mihai Cimpoi. A scris despre scriitorii vlahi din Balcani şi despre cei din Bucovina sfârtecată, a scris despre literaţii vizibili sau anonimi din emigraţia americană. Duce o viaţă de academie şi de singrafie hieratică.

Patru cărţi anti Traian Băsescu
Văd pe standuri patru volume contra lui vodă Traian Băsescu. Zic: Fericiţi cei cu adversari / mici, mijlocii şi mari.
Eşti mare pe cît de mare ţi-e tăcerea. Dar eşti tare pe cât de tare ţi-e strigarea.

Confraţii mei, schelete virtuale
O apariţie postumă: Constantin Ţoiu, Jurnal intim (Paideia). Ţoiu îşi îndrăgea confraţii ca ficţiuni. Adică vedea spontan în ei personaje dintr-o viitoare carte. Sau cum zice Alexandru Bulandra, vedea în confratele cu relief „fantasma unui erou construit pe scheletul său virtual.”

Inflaţie de cărţi bune
Opt cărţi biblice îngrijite de Cristiam Bădiliţă. Între ele: Două apocalipse ale lui Ioan, prezentare şi traducere de Cristian Bădiliţă, cu ilustraţii de Marian Zidaru. Acel Marian Zidaru dăinuieşte ca pictor şi sculptor, după ce a fost alungat din „Noul Ierusalim”.
La Editura Muzeul Literaturii Române, poeta Eugenia Matilda Ţarălungă ne prezită un stand cu cărţi de scriitori ajunşi „piese de muzeu”. E pe aici şi cartea lui Vasile Andru, Geografia sacră şi profană a vieţii.
Trilogia epică a lui Mihai Stan: Paradis, Ieşirea din Paradis, Întoarcere în Paradis (Ed. Bibliotheca). În fond, un paradis relativ, sau sau mai curând un iad ne-evitabil, aşadar „domesticit” prin umor, sarcasm, haz de amărăciune.

Ne aţine calea şi o carte de aforisme a lui Vasile Ghica – un om ager, adică mintos (phronimos), care a biruit cu încetinitorul.

E târziu şi n-am mai prins performarea unor scene din piesa lui Matei Vişniec: Omul din care a fost extras răul. Matei Vişniec, acest bucovinean mondial.

Urcăm scările, spre ieşire
De sus, din capul scărilor, ne pare că Romexpo adună un cor, o horire, în care anonimii şi legendarii, amorfii şi puternicii se amestecă osmotic, formând o materie unduitoare, cu dîre argintii prin ea.
E ora 18. Ieşim cu liniştea intactă.
Cartea este o ispită. Ne vine vremea când cartea / din trebuinţă vitală / se face ispită. Vine o vreme cînd trebuie să ştii dinainte tot ce scrie în cărţi.
S-a făcut noapte. Afară e întuneric. Am lăsat lumina şi zarva şi forfota antumităţii şi intrăm în întunericul firesc. Farurile maşinii sparg întunericul şi fac un tunel acceptabil. Si prin acest tunel reintrăm în postumitatea noastră intimă, cât va mai fi să fie.

Vasile ANDRU

25

1 Comment

  1. Draga nemuritorule Vasile Andru,dupa ce am citit cele de mai sus,pot zice ca am fost si eu la Gaudeamus.Asa am spus si dupa ce am citit cartea despre Athos.Si am fost la Athos si am gasit pe novicele care inca isi cauta calea.De fapt,acolo,toti cauta calea si poate doar ‘despatimitii’ o gasesc.Nu te voi cauta in Himalaia ca nu cumva sa evadezi ‘pe alta cale’in alta viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published.