Tudor Arghezi a fost nominalizat de către un italian la Premiul Nobel pentru Literatură în 1965

Share Button

La începutul lunii ianuarie a fiecărui an, pe site-ul Academiei Suedeze se publică nominalizările la premiul Nobel care au fost ţinute secrete timp de 50 de ani. Aşa se face că, în acest an, pe 4 ianuarie, a fost făcută publică lista nominalizaților la Nobel din anul 1965, scrie Eli Bădică pe bookaholic.ro.

Aflăm astfel, cu surprindere, că poetul Tudor Arghezi se află pe acea listă şi că propunerea nu a fost făcută din România, ci din Italia, de către Angelo Monteverdi (1886 – 1967), un profesor de literatură română de la Universitatea din Roma.

Arghezi a fost nominalizat la Nobel cu doi ani înainte de moartea sa, când avea 85 de ani și era sărbătorit în România ca „poet național”. Cel care l-a propus, Angelo Monteverdi, a decedat în aceeași lună și în același an cu Arghezi, cu trei zile înaintea acestuia (11 iulie 1967, respectiv 14 iulie 1967).

Lista din 1965 conţine 90 de propuneri de scriitori şi a fost întocmită de Uno Willers, secretarul de atunci al Comitetului Nobel. Fiind întocmită în ordine alfabetică, Tudor Arghezi se află pe poziția a șaptea, într-o companie excelentă: printre nominalizați îi regăsim pe Adorni, W.H. Auden, Beckett, Borges, Böll, Carpentier, Dürrenmatt, Kawabata, Malraux, Nabokov, Neruda, Pound, Yourcenar și alții (găsiți lista aici).

Laureatul anului respectiv a fost scriitorul rus Mihail Șolohov („Pe Donul liniștit”), căruia i s-a decernat Nobelul „pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus”.

premiul nobel 1965

Iată câteva din cugetările lui Tudor Arghezi:

”Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii bun de ceva”.

”De la intenţie la realizare e de parcurs obstacolul imens al posibilităţii”.

„Dezvaţă-te să respecţi faţada până ce n-ai văzut interiorul”.

„A avea mult înseamnă adesea a stăpâni puţin”.

„Un leneş sau un incapabil se răzbună cu scuza morală că n-a avut noroc.”

„Orice viaţă de om începe de mai multe ori”.

”Viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde”.

”Dragostea neîmpărtăşită e ca o tăiere de fierăstrău în buştean uscat şi se încheie cu ură şi răzbunare”.

”Speranţa este un vis cu ochii deschişi”.

”Cartea nu aduce doar leac pentru suflet, dar şi vindecarea de lene şi laşitate”.

actualitatea literară

0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.