Teatrul, erou al timpului prezent

Share Button

Nicolae HAVRILIU

nicolae havriliuDin iniţiativa celor doi oameni de excepţie ai teatrului românesc, actorul ION CARAMITRU, Director General al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, şi criticul de teatru GEORGE BANU, teatrolog de respir internaţional, s-a desfăşurat la Bucureşti, în sălile noului TNB, între 28 august – 4 septembrie 2015, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru NETA (New European Theatre Action). După numărul ţărilor par­ticipante (Albania, Bulgaria, Croaţia, Georgia, Grecia, Italia, Macedo­nia, Muntenegru, România, Rusia, Slovenia), se poate afirma că acest Festival are un caracter zonal, cuprinzând spaţiul geografic, istoric şi spiritual dintre Marea Adriatică şi Marea Neagră, în mijloc aflându-se Balcanii. Atenţionat de expresia lui Constantin Noica, „modelul cultural european”*, se poate înţelege că Festivalul de Teatru NETA ple­dează pentru o regăsire a Europei în plan cultural, ceea ce presupune o proliferare a centrelor culturale.

Într-o Europă a structurilor mul­tinaţionale, cum devine cea de azi, teatrul acţionează proiectând pacea. O particularitate a spectacolului de teatru este epicenul, adică reprezintă sub aceeaşi formă antinomiile: bine şi rău, da şi nu, adevăr şi minciună, frumos şi urât, feminin şi masculin etc. În cazul de faţă, teatrul, ca element de esenţă, arhetip şi generator de forme scenice, vine de la vechii greci, de undeva din sudul Balcanilor. Spiritul grec, fermentat de cul­tul lui Dionysos, a născut tragedia şi comedia. „Acest cult avea o alcă­tuire complexă: misticism orgiastic, revărsări de bucurie, gesturi frenetice, nu mai puţin şi simboluri religioase ale naturii, totul într-o înlănţuire făcută să incite atât simţurile cât şi judecata” (Ion Zamfirescu, Panorama dramaturgiei universale, Bucureşti, Editura Enciclope­dică Română, 1973, p. 11). În Antichitate, printre atâtea întruchipări, Dionysos primea şi chipul adolescentului, nu răutăcios, ci de o „bună­tate universală”, gată să ajute sufleteşte oamenii.

În vremurile noastre, de nici pace, nici război, ci mai degrabă de hărţuire prin înfricoşare şi supunere, omul planetei are nevoie, mai mult ca oricând, de alinare sufletească pentru a continua vieţuirea. Teatrul este un leac pentru războiul din suflete. Din cauza şocurilor de percepţie, întâlnirea cu cele 13 spectacole venite din 11 ţări (mai sus menţionate) mi-a fost prac­tic imposibilă. Străduindu-mă să fiu în sală prezent la cât mai multe dintre ele (tentaţia de a participa şi la concertele Festivalului „George Enescu”, desfăşurat în paralel, n-avea margini), am remarcat, la spectacolele vizionate, interesul pentru cele două mituri ale Antichităţii, revigorate într-o nouă semantică a ludicului: Medeea, în ambianţa unei actualităţi deza­xate, ducând la uzura maternităţii (Medeea, mama mea de Ivan Dobcev şi Ste­fan Ivanov, regia: Margarita Mladenova şi Ivan Dobcev, Teatrul-Laborator „Sfumatov”, Sofia, Bulgaria) şi Electra sau cruzimea tăinuită ca o însoţi­re cotidiană a sufletului omenesc (Electra după Sofocle, regia: Andriy Zholdak, Teatrul Naţional din Skopje, Macedonia). Versiunea gruzină, forând în substanţa „visului” shakespearian, descoperă noi determinări ce plasează viaţa între iluzie şi împlinire.

În fond, se asistă la jocul ascunselor forme care fac din eroare bucuria vieţuirii (Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, regia: David Doiashvili, Teatrul de Muzică şi Dramă „Vaso Abashidze”, Tbilisi, Georgia). La dimensiunea spaţiului închis, am revăzut o comedie amară despre Balcani, unde violenţa, duritatea şi trivia­lul devin suporteri pentru vieţuire (Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, regia: Felix Alexa, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti, România). Adaptare liberă după romanul Rătăcirile elevului Törless de Robert Musil, spectacolul croat Confuzii, bănuit de coerenţă regizorală şi punctul de plecare, desigur, întemeiat, a stat departe de înţelesurile mele, iar dacă am rezistat până spre final, când am fugit, s-a datorat acordurilor şi vo­cii din Siegfried de Wagner, auzite în spectacol. Fuga mea s-a declanşat şi din dorinţa de asista la un concert (din Festivalul „Enescu”) dirijat de Zubin Mehta (Confuzii, după Robert Musil, regia: Branko Brezovec, Co-producţie: Festivalul Eurokaz, Academia de Artă Dramatică şi Domino, Zagreb, Croaţia).

actualitatea literara Festival NETA 2015 lugojCe ne spunem când rămânem singuri, iar spaima ne-mpresoară, aflăm de la cele şase frumoase actriţe, întruchipând femeia în luptă cu emble­maticele „bidoane goale” care mereu se risipesc, după cum loviturile vie­ţii pregătesc din căderi, spre a fi din nou aşezate în ordine: Irina Andreeva, Alessandra Crocco, Aleksandra Gronoswka, Annachiara Ingrosso, Maria Rosaria Ponzetta, Simona Spirovska (Cuvântul Tată, creaţie colectivă, regia: Gabriele Vacis, Teatrul Koreja, Lecce, Italia). Am observat la aceste specta­cole văzute de mine că melosul şi dansul ţin în echilibru aspectele grave, aproape odioase, ale vieţii ce devine subiect de reprezentare. Prin însoţi­re, divertismentul şi cunoaşterea produc necesarele conexiuni, adică fac posibilă aşezarea şi predispun spre linişte, prin apropierea contrariilor. Pacea prin teatru este cea mai sigură cale spre lumină. Se exclude teza de la tribuna politică transmisă sec, pentru că teatrul se manifestă prin afect, iar experienţele de viaţă cu eşecuri şi bucurii se transformă în pilde de înţelepciune la mintea fiecăruia, prin amabila invitaţie, simplă şi naturală: „Dacă v-a plăcut bufonul, mai poftiţi şi mâine seară!”

Din respect pentru celelalte spectacole, nevizionate de mine, ce au în­tregit repertoriul Festivalului de Teatru NETA, le voi, doar, numi, spre memorare: Noroc, Nosferatu! de Andrej Skubic, regia: Simona Semenič, co-producţie NETA: Teatrul Naţional din Nova Gorica, Teatrul de Tineret din Ljubliana şi Societatea culturală B‑51 (Ex Ponto), Slovenia; Un mort se întoarce la iubita sa de Svetlana Makarovič, regia: Jernej Lorenci, co-producţie: Teatrul „Prešeren” din Kranj şi Teatrul Municipal Ptuj, Slovenia; Tobelia de Ljubomir Durkovič, regia: Nick Upper, co-producţie: Teatrul din Vratsa, Bulgaria, Societatea culturală B-51 (Ex Ponto), Slovenia şi Teatrul Mic de Dramă din Bitolia, Macedonia; Un Dilas obişnuit de Radmila Vojvodić, regia: Radmila Vojvodić, Teatrul Naţional din Muntenegru, Podgorica; Chiril şi Metodiu – Who are you? de Jordan Plevneš, regia: Martin Kočovski, co-producţie NETA: Teatrul Naţional „Voydan Cernodrinski” din Prilep, Teatrul Mic de Dramă din Bitolia şi Ohrid Summer, Festival-Macedonia, Teatrul-Laborator „Sfumato” din Sofia, Bulgaria, Kyklos Art Studio, Salonic, Grecia; Noaptea lui Helver de Ingmar Vilkvist, regia: Alexander Bargman, Teatrul „V. F. Komissarjevskaia”, Sankt Petersburg, Rusia; Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, regia: Spiro Duni, Teatrul Naţional din Tirana, Albania.

Festivalul Internaţional de Teatru NETA propune şi fixează noi date în funcţionarea privitorului de spectacole, atât publicului obişnuit, cât şi specialistului. Este ştiut că ambii se apropie între ei prin chemarea tea­trului. Pentru a-şi atinge scopurile pentru care a fost iniţiat, revigo­rarea artei spectacolului într-o zonă ce ar conferi axialitate „modelu­lui cultural european”, dar şi o altă dimensiune conceptului de umanita­te („homo res sacra homini” – omul este un lucru sfânt pentru om, transformând „pulberea” în fruct vital pentru fiecare), mai puţin sensibilizat de iluziile epidermei, pe cât întemeiat din simţuri şi judecăţi de valoare, Festivalul Internaţional de Teatru NETA este dator să continue.

_____________________

* Când Noica a gândit „modelul cultural european”, a avut în vedere că-n structura culturii europene există o serie de axialităţi ascunse, în felul unor nuclee de rod, ce asigură „modelului” calitatea de reper şi etern. Festivalul NETA de la Bucureşti pune în lumină una dintre aceste axialităţi. Surprinzătoarele „co-producţii” din Festival dovedesc, fără îndoială, că elementele componente ale axialităţii relaţionează. Ceea ce înseamnă că teatrul zonei este viu. De aceea sunt aşteptate naşterile, din conexarea elementelor componente, care ar putea fi noi specii sau caractere scenice.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.