Stejărel Ionescu: poemul meu neterminat

Share Button

1

uneori îmi frământ ochiul
strada e pustie
totuşi se vede o umbră
moartea a ieşit pe stradă
dincolo de ferestre
îmi scriu poemele
despre îngerii
care nu mai au aripi.

2

astăzi am amuţit
timpul se încurcase
cu răstimpul,
în oraş venise Golgota
lumea forfotea,
cei de acolo
cu cei de dincolo
erau pe dealul de vizavi
pentru a-şi afla
paternitatea.

3

e amiază
umblăm vertical,
noaptea, în anatomia ei
implica veşnicia
cuvântul era în discordanţă
cu băutura,
eram veritabili
în insomnie
şi scriam poezii
ca să pot bea,
alcoolul fiind o rimă
desperecheată.

 


4

sunt dublu,
dublu de  treaz,
dublu de beat
dar mereu în ficţiune
ca o moleculă  a memoriei,
mi se tulbură
în lumină, întunericul,
am deja un capitol
despre omul
proptit de  timp.

5


astăzi am întâlnire
la grădina de vară,
stau la o bere
şi îmi aştept cuvintele,
am o senzaţie bătrână
despre venirea lor,
am deschis portiţa
şi am pus la geam
scara de sticlă,
maşina de scris
se ţăcănea cu neantul
căutând rima perfectă
şi ordonată.

6

în ultimul capitol
o târfă îşi aniversa
fetişia
la Zidul Plângerii,
biografic
am luat un fragment
din viaţa ei de pe urmă
şi l-am înserat
între rândurile mele
ca o ficţiune redutabilă
despre cinstea şi onoarea
unui sex găsit
la obiecte pierdute.


7

am luat din nopţi, zorile
şi am spart un vin rubiniu, excitant,
aveai un trup
de moarte spontană,
carnală şi caldă
ca un cântec de cocoşi
de la miezul nopţii,
zorile au eliminat
existenţa dimineţii,
erai nedefinită în confuz
într-un spaţiu  ingrat
din frisonul meu de rimă.

8

ce străveziu erai
măscăriciule,
te-am avertizat
că am să-ţi scot nervurile
iar în cap o să-ţi plantez
un credenţ.

9

eşti abulică de  furtunoasă
blondă sau brună
ochii tăi amăgesc banii,
sunt un diabolic necunoscut
prin peşterile tale,
singura beţie ce mi-o permit
este aceea făcută cu capul în nori,
chiar dacă sunt furtunos
tot sunt proaspăt în încarnarea mea.

10

mă  dezguşti,
e  ordinea interioară,
e criză de paroxism
iau o ipostază la întâmplare
şi îmi deschei doi nasturi,
magul nopţii dansează,
mă tolăneesc în fotoliu
şi privesc erotismul politicului,
ce ciudat
totul nu e decât o lăbăreală
banală şi hâdă,
împuţit de hâdă.

238

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.