Radu Cârneci: biblioteca de sentimente

Share Button

Radu Cârneci, unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română şi decanul de vârstă al poeţilor din România, s-a născut acum 86 de ani, la 14 februarie 1928, în satul Valea lui Lal, comuna Pardoşi, din ţinutul Vrancei.

Revista actualitatea literară îi urează multă sănătate şi La mulţi ani!

                               Celor ce mai cred şi stăruie
                               încă în puterea Iubirii…

Gândind la Homer

…ochi pentru ce? În întuneric rază
care-n tăria tainelor cutează
adânc de dor şi pătrunzând adâncul
în care se zideşte fraged pruncul
ce va aduce lumii sfântă pază –
el din tăria tainelor cutează…

(…ce zeu sublim, Homer!… precum se ştie
fără de ochi privea în veşnicie
gândind minuni şi întâmplări fantaste
la Troia şi pe-ntinsul mării vaste
el se zidea-n legenda pururi vie
fără de ochi privind în veşnicie…)

…ochi pentru ce?… Nevăzătorii sunt
adânci de duh spre Duhul cutezând
şi dând sfielii îndrăzneala pură
şi vocii a sfinţeniei arsură –
pleoàpele-mi închid şi intru-n gând
adânc de duh spre Duhul cutezând…

                    Bucureşti, 12 martie 2006

 

Hannibal ante portas…

                   – în amintirea lui Eugen Jebeleanu –

… şi n-a învins! iar zeii se uimiră
şi vulturii latini se istoviră
iar elefanţii au intrat în mit
când Generalul marşul a oprit:
cinci legiùni – cât zece! – se opriră
şi n-a învins, şi zeii se uimiră…

(oh, e măreţ să te păstrezi în vis
trăind sublimul ce ţi-a fost prescris:
când poţi învinge, să-ţi învingi puterea
şi gloriei să-i sărăceşti averea
să dai înaltul ce ţi s-a admis!…
oh, e măreţ să te păstrezi învins…)

…n-a vrut să-nvingă! totul a rămas
în clipa moartă sub dramatic ceas
când Roma tremura-n bătaia sorţii
El, Hannibal, sta mândru-n faţa porţii
ca bronz adânc, ne-mai-făcând un pas –
şi a intrat în timp!… şi a rămas…

                    Bucureşti, 18 iunie 2006

 

Sufletul vinului

                     se închină lui Ch. Baudelaire
Sufletul vinului, blând paradis
chemându-ne iarăşi la Hanul de vis
în el s-ascunzând rădăcini-înfloriri
căderi în albastru şi-n raze-uimiri
şi-atent Serafimul de ceruri trimis
spre a ne-salvare din chipul proscris…

(…înecul e moartea dorită în vin:
te-atrage, te prinde, te soarbe destin
Prinţ negru – coroană de-argint aurit
cu paloş în dreapta, cu ochiul mijit –
o luptă nebună în aerul-spin
înecul e moartea dorită, în vin…)

…da! nu ne mai pasă la care liman
stă ochiul de veghe, – prieten-duşman –
cel care ne strigă voind să ne-ajungă:
asprimea-i ne place, blândeţea-i ne-alungă
da, îngerul–înger ne bântuie-avan
şi nu ne mai pasă la care liman…

                   31 mai 2006

 

Sâmbăta morţilor

…stau în pământuri morţii sub zăpezi:
credinţă veche-n ceea ce mai crezi
închipuiri-îmbrăţişări sub cruci
te duce gândul unde-ai să te duci
spre-a te-ntâlni cu ceea ce nu vezi –
dorm în pământuri morţii sub zăpezi…

(…trei sinucideri m-au voit prin vreme
trei paloşe ivindu-mi-se-n steme
trei lungi săruturi rotunjind averea
şi steaua străjuind la învierea
în sângiuiri pornirilor blesteme
trei paloşe m-ademenind în steme…)

…pâine şi vin pentru acei ce nu-s
decât păreri: cădelniţări–apus
şi lacrimi seci topindu-mă-n ţărână
ivind fântâni la Moartea-n har stăpână
spre-a re-zidi iubirea în Iisus –
pâine şi vin pentru acei ce nu-s…

               Bucureşti, 25 februarie 2006 –
               „Sâmbăta morţilor“

 

La Hanul Ancuţei

               «bunicului» Mihail Sadoveanu

…la Casa Vinului de viţă rară
ajung din când în când, aşa spre sară:
mă-ntâmpină-n surâs acea femeie
cu vocea-n flori, în strai de curcubee
cu vechi averi în inima-i cămară
la Casa Vinului de viţă rară…

(…boieri şi domni şi căpitani–eroi
neguţători şi grămătici de soi
suntem ai tăi cu toţi pe totdeauna:
mai toarnă vin până se-apleacă luna;
te vom iubi în vise mari şi moi
boieri şi domni şi căpitani–eroi

Ancuţă mândră, Doamnă de istorii
ne-ademeneşti ca flacăra comorii –
arată-ţi chipul, ne-nfrumuseţează
descântă-ne-n cenuşa vetrei trează
şi trece-ne-n hrisoavele de glorii
Ancuţă mândră, Doamnă de istorii…)

 

Bal mascat

…Doamna mea, cine eşti, cine sunt
tânăr ieri, azi m-aduni în cărunt
zveltă, tu, pom albastru în dans
ceruri vechi peste cer în balans
când ne-apropie timpul abund’
Doamna mea, cine eşti, cine sunt…

(…mândră-ai fost, mândru eu; au rămas
sèmne-adânci peste gând, pe obraz
au plecat rând pe rând cei plecaţi
şi suntem cei din urmă mascaţi –
ce duios acest ultim popas
mândră-ai fost, mândru eu, am rămas…)

…o, ce vals între cer şi abis
ce minuni în minuni am deschis:
m-ai ales cel mai tânăr din şir
şi mă tragi dinspre moarte-n admir’
şi-mi surâzi, blând surâs, ca un vis –
o, ce vals între cer şi abis…

             Decembrie 2005 – Ianuarie 2006

 

Privighetoarea şi Trandafirul 

              la o re-întâlnire cu Oscar Wilde

Îndrăgostită Privighetoarea cânta
iar Trandafirul alb o săruta:
ghimpele-i o pătrundea cu dulceaţă
şi era-n zori, spre dimineaţă
când steaua deasupra ofta, ofta
şi-ndrăgostită Privighetoarea cânta

(„…trebuie să mă săruţi până departe
psalmodia, pătrunde-mi a cerului parte
iată-mi sângele te înfloreşte-n culoare
dulce-i ghimpele tău, dulce mă doare
ah, îmi eşti în a destinului carte
iubire, sărută-mă până la moarte…“

şi noaptea se topea în ceţoasele stingeri
– uimită, în aer, o ceată de îngeri
iar Trandafirul până în inimă o pătrundea, o pătrundea
şi floarea-i în roşu se-mpodobea, se-mpodobea!
„Regina mea, sfânta mea, dar tu sângeri…!“
şi zorii piereau în şoaptele-i plângeri…)
……………………………………………………………………

şi se făcu ziuă în a lumii grădină
şi Trandafirul roşu se rotea în lumină
la frumuseţea-i cerul se uimea!
iar în ţărână Privighetoarea tăcea, tăcea
ucisă de iubirea-i vergină –
şi era primăvară şi multă lumină
Foarte multă lumină…

                 Siliştea–Snagov, mai 2008
 

Vânător în toamnă…

…ce vânător am fost şi ce minuni
purtam în taşca bravilor nebuni
ce se-avântau în codri, ca la nuntă
ecou de corn în zarea lor căruntă
şi câini lătrând şi fiare cum s-aduni
din amintiri asemenea minuni…

(…cerboaică jună, blândă înfruntare
te-am urmărit pe-a cerului cărare
mireasma ta mă îmbăta cu preţ
iar sângele, ca lupul, îndrăzneţ
arc se făcea, săgeată arzătoare
cerboaica mândră, peste munţi călare…)

…voi fi vânat şi eu – căci vreme vine –
ca trântorul din casa de albine
când, către-nalt, regina mă va cere:
ce zbor sublim e zborul ce te piere
ce arme dulci, pătrunderi, sfinte crime:
voi fi vânat şi eu, cum se cuvine…

 

Tăierea capului

…şi iarăşi năzuim spre veşnicie
şi iarăşi zarea ta se face ie
privirea-ţi se preschimbă în fereastră
şi iarăşi mă aştepţi să vin din astră
femeie-frunză-ţoare-fruct mă-mbie
ca iarăşi să intrăm în veşnicie…

(…cum te-am gândit şi te-am zidit, nu ştiu
plantându-te în marele-mi pustiu
lumină-n ceaţa drumurilor mele;
mi-ai potolit pornirile rebele
păstrându-mă, rămân în tine viu
şi mă plantezi în marele-ţi pustiu…)

…rob, taie-mi capul, ca la marii sfinţi:
rămân credinţa singurei credinţi
şi-n pas de umbră mă ivesc pe cale
şi intru-n miezul mântuirii tale
ci lepădând păcatele-mi dorinţi –
rob! taie-mi capul, ca la marii sfinţi…

 

Fumând pe malul Styxului…

                                                         – alt vis –

…la Styx, pe mal, de veghe stau fumând:
toate sunt negre (cele care sânt!)
umbre de umbre de la Charon cer
să le primească-n luntrea-i de mister
împărăţia Hades-ului vrând –
la Styx, pe mal, de veghe stau fumând…

(…ca-n Dante, şiruri vin ai morţii sclavi:
zdrobiţi cei din războaie, tineri bravi
cei ce-au căzut – dreptăţii străjuind –
cei răstigniţi şi cei plătiţi cu-argint
cei mulţi şi proşti, şi filosofii gravi
ca-n Dante, şiruri trec ai morţii sclavi…)

…da! Charon mă aşteaptă zi cu zi
ci eu mai pufăi – bine-i a trăi
chiar când eşti mort! am învăţat s-aştept
– fără-de-timp e Timpul înţelept –
milenii strâng – orbitele mi-s vii –
iar Charon mă aşteaptă zi cu zi…

455

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.




Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.