Portret de editor: Petre C. Georgescu-Delafras

Share Button

La 130 de ani de la naşterea lui Petre C. Georgescu-Delafras (6 decembrie 1885), editor, traducător şi scriitor, deopotrivă, merită să recompunem portretul unui om care a urcat treaptă cu treaptă, cu perseverenţă, din postura de ucenic spre aceea de editor. Ambiţia de afirmare a fost dublată de dorinţa de face cunoscută valoarea literară în colecţii accesibile, mai ales, ca preţ, de toţi cititorii, indiferent de statutul lor social. Şi în acest sens a avut colaborări fructuoase cu toţi scriitorii perioadei interbelice.

Nu a fost doar tovarăş de generaţie cu Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971), însă ambii au fost iubitori de cultură, integri, morali şi perseverenţi. Poate aşa se explică de ce Lascarov-Moldovanu îşi va publica majoritatea cărţilor sale – la „Cugetarea”, editură creată de perseventul întru desăvârşire, Petre C. Georgescu-Delafras. La Editura „Cugetarea”, Lascarov-Moldovanu s-a bucurat de simpatia şi de încrederea editorului, pentru că însuşi editorul înţelegea valoarea.

cum_am_cucerit_viata_coperta 1aÎn romanul său autobiografic Cum am cucerit viaţa, de un real succes (cunoscând reeditare în patru ediţii), Delafras (1885-1963) mărturiseşte: „Când am socotit că editura începe să ocupe un loc bine definit în mişcarea noastră culturală, m’am gândit să tipăresc o serie de cărţi aparte, intitulată <Noua colecţie Delafras>, la care să dau şi premii băneşti…” Concursul va cunoaşte două ediţii, 1934 şi 1935, cu premiul cel mare în valoare de 60.000 de lei. Pentru cea de a treia ediţie a concursului, Lascarov-Moldovanu va prezenta o traducere din Samuel Smiles: Ajută-te singur! Un studiu util şi astăzi (aşa ne explicăm de ce, în 1992, textul va fi preluat de Editura Sorec, din Bucureşti, operând o selecţie şi o transliterare minimală, realizată de Cornel Brahas). Din această lucrare, de interes rămân şi astăzi, capitolele: „Întemeietorii de industrie” (cu explicaţii despre „istoria fabricării olăriilor” sau „arta ceramicii în Anglia”), „Întemeietori şi producători” (cu detalii despre „maşina cu aburi”, „maşina de ţesut – de tors inul, de pieptănat bumbacul” etc), „Puterea aplicaţiunii în artele frumoase”, despre „Energie şi curaj”, despre „Oamenii de afaceri” şi „Taina îmbogăţirii”, despre „Educaţia prin tine însuţi” sau „Nobleţea de caracter”.

În traducerea lui Lascarov-Moldovanu, cartea scoţianului Samuel Smiles (1812-1904) va cunoaşte o prezentare favorabilă în revista „Ţara noastră” (Sibiu, 5.12.1935), comparată fiind de P. I. Teodorescu (revista „Ţara Bârsei”, nr. 1-1/1937) cu alte lucrări de referinţă, precum Educaţia voinţei, de Jules Payot sau Cartea vieţii, de Fr. W. Foerster.

Intuiţia lui Petre C. Georgescu-Delafras s-a dovedit justificată: „Citind această lucrare, pe care n‘o cunoşteam înainte de-a mi-o fi adus Dl. Lascarov, am rămas entuziasmat, fiindcă ea corespundea în totul gândului meu…” Şi-acest entuziasm se va transforma, curând, într-o fructuoasă colaborare. Aşadar, sub cupola „Cugetarea”, se vor edita următoarele creaţii ale lui Lascarov-Moldovanu – romanele: Biserica năruită (1932), Mamina (1934), Întoarcerea lui Andrei Pătraşcu (1936), Romanul Furnicei (1936), Tătunu (1937); nuvele şi povestiri: Flori creştine, Alte flori creştine (1939), Cartea cu pilde (1940); Furnica. Poem dramatic în versuri (1940), Fabule (1942); Cruce şi naţionalism. Însemnările unui trecător (1938), De vorbă cu sătenii, Drumuri… (1938), Cărţile amintirii I/ Amintiri cu învăţători (1943), (1938), Scrisori de război din anul vitejiei româneşti. 1941 (1942); cărţi religioase: Asemănarea cu Domnul Hristos (1940), Tălmăciri alese din Sf. Ioan Gură de Aur, Viaţa Sf. Ioan Gură de Aur (1941). Iar în „Noua Colecţie Delafras”, se vor edita următoarele traduceri din literatura universală: Fericirea de a trăi (1939), Preotul din Wakefield (1940), Magdalena (1941), Fabiola (1943), Viaţa şi aventurile lui Robinson Crusoe (1944), Ajută-te singur! (1945). Demn de reţinut, în 1940, Petre C. Georgescu-Delafras va scoate şi o „ediţie de lux” a poemului dramatic Furnica.

Nu ştim dacă Lascarov a cunoscut detalii despre viaţa personală a editorului său şi nici dacă a constituit model de inspiraţie pentru el în vreo împrejurare anume, dar, în mod cert, evoluţia lui Petre C. Georgescu s-a dovedit extrem de interesantă, precum un boboc în înflorire, într-un crescendo admirabil şi demn de a fi cunoscut. Şi această oglindă fidelă o datorăm, deopotrivă, atât romanului autobiografic Cum am cucerit viaţa, cât şi micromonografiei realizate de Silviu Angelescu (Editura VALAHIA, Bucureşti, 1999). Fiecare dintre acestea oferă cititorului un discurs cronologic, incitant.

Petre C. Georgescu-DELAFRAS s-a născut, după propria-i mărturisire, la Bucureşti, în noaptea de Sf. Andrei (deşi în acte este consemnată data de 6 decembrie 1885), dintr-o familie modestă, tatăl, cunoscut „fruntaş de sat şi ştiutor de carte”. Povara celor 16 copii, sărăcia şi boala (supravieţuiesc doar patru, dintre care, unul surdo-mut), va curma şi viaţa părinţilor (Constantin şi Maria) încă foarte tineri. Rămas sub protecţia bunicii Drăgana, copilul Petre se va mulţumi doar cu primul an de liceu („Mihai Viteazul”). Era în 1899. La vârsta de 14 ani îşi începe ucenicia, la tipografia „Voinţa Naţională”. În 1903, devine lucrător tipograf şi debutează publicistic la ziarul „Meseriaşul Român”, cu textul „Muncă şi Unire”. Intuim deja pe viitorul „socialist”. În 1904, se angajează la „Socec”, o prestigioasă editură, iar doi ani mai târziu, va fi promovat corector. În 1913, devine proprietarul vechii case a bunicii Drăgana. Învaţă limba franceză. Citeşte mult. „În ziua de 19 mai 1910, cu 300 de lei-aur în buzunar, porneşte spre Paris”. Timp de 15 luni va munci acolo în diferite tipografii. Urmează şi un curs de limba şi literatura franceză, dobândeşte şi un important premiu. „Revenind în ţară, în august 1911, îşi reia, pentru puţină vreme, locul de tipograf, la <Socec>.” În 1912 devine „director administrativ al tipografiei lui George Ionescu”. Va lupta pe front în primul război mondial. După război, „i se propune postul de director al tipografiei lui Constantin Sfetea”. Implicarea în mişcarea sindicală se reflectă în romanele Micul sacrificiu (1927) şi Omul de mâine (1942). În 1920 se căsătoreşte. Va avea trei copii. În propria casă de pe strada „Mătăsari”, „va începe activitatea de editor”. Cu mijloace modeste creează „o linie tipografică”. Cu voinţă şi inteligenţă, „Cugetarea” va deveni, începând din 1936, deja prosperă, cu un spaţiu bine dotat, în strada Popa Nan. Editura devenise deja „o instituţie dintre cele mai cunoscute şi mai bine cotate”. Aici vor colabora cei mai importanţi scriitori români ai perioadei interbelice. Vor fi editate şi multe traduceri din marea literatură universală.

Sunt binecunoscute înclinaţiile de socialist ale lui Petre Georgescu, dar să nu uităm, înclinaţiile sale aveau în vedere acea formă de educaţie (sau de autoeducaţie) primită în contactul cu Franţa. Aşa că o afirmaţie precum aceasta (cu referire la România, fireşte), rostită/scrisă în decembrie 1937 este valabilă şi astăzi: „Ţara aceasta nu poate fi tare decât dacă marile ei întreprinderi comerciale şi industriale sunt în mâini de adevăraţi Români”. Îndemnul său s-ar cuveni pecetluit, cu mare responsabilitate, şi-n acest mileniu, pentru: „a crea o mândrie românească, şi cu această mândrie să facem din neamul românesc un popor pe care toată lumea să-l respecte” şi „să facem aşa ca România să devină cu adevărat a Românilor” (Tari şi slabi, Ed. Cugetarea, Bucureşti, 1937).

În istoria editorilor români, Petre C. Georgescu-Delafras rămâne un model de perseverenţă, seriozitate, profesionalism şi dăruire în promovarea unei literaturi originale. Modelul Georgescu-Delafras s-ar cuveni emblemă şi acestui mileniu, pe care ni-l dorim prosper, prin implicare, asumare, verticalitate, moralitate.

Livia CIUPERCĂ

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.