Poeme de T.S. Khasis

Share Button

10.

recondiţionat 8 căpăţîni de varză
2 lăzi de cartofi (separat bucăţile încă valabile de cele moi,
mustind de o spumă albă) cărat baxuri de suc bere chipsuri hîrtie igienică
portocale lamîi roşii măturat metodic gunoaiele din curtea din spate.

un puşti mi-a dat ţeapă la îngheţată, am sperat din suflet că mă-sa o să-l omoare-n bătaie
aşa cum am sperat că iubirea noastră va fi de neclintit, un spărgător de gheaţă.
diseară o să dorm pe bancheta unui ford, o să încerc să evit realitatea. pe la 12 am alungat o muscă,
preţ de 10 sau 15 secunde nu s-a auzit decît feliatorul de carne rulînd în gol

şi paşii clienţilor printre rafturile cu marfă.

16.

uneori mi-e teamă de lucruri care nu mai sperie pe nimeni.
frecvenţa cu care imaginile cu un urangutan speriat se derulează
în globul meu temporal
e aproape un sprijin, un fel de cîrjă.

a egalat banfield, gol perez şi agit pumnul în aer
de parcă aş fi învins trecutul. cică hristos a înviat printre toţi idioţii
care îl obsedează pe pong, dar pong stă ghemuit în fotoliu
şi nu vrea să fie anunţat.

21.

piticul lui caesar venea întotdeauna prin ţevile de canalizare
se aşeza pe fotoliul de neclintit al lui pong
(husa verde cu dungi galbene, eternul tata înfipt în
turnul catedralei din moscova, crenguţe de lămîi)
ridicînd braţul drept :ave,
eu, piticul lui caesar, te salut, bătrîne pong
sau aşa înţelegea pong
molfăind o pralină pe imperialul
său balcon
ţintind blocurile învecinate cu aruncătorul de grenade.

nimeni nu şi-ar fi închipuit că sînt acolo
nici galii asediaţi în alesia nici gîndacii de colorado
chipul lui fredy cu atît mai puţin
adormit la marginea lanului de porumb
tînăr şi ireal
braţul drept cu dragonul tatuat în tuş
i se pierdea în iarbă
aproape reuşeai să-i palpezi muşchii relaxaţi
lama destul de lată cu dîre vişinii uscate nu mai reflecta decît
capul meu înclinat pe direcţia soarelui
mi-aş fi ţinut respiraţia sub apă la nesfîrşit
(scoici, pong, scoici oceanice pescăruşi
spuma sărată şi honky înmuindu-şi botul în
firavele dune de nisip
deşi se îneca repetat
colţii imaculaţi ai lui honky) –
la 5 dimineaţa au apărut dintre copaci
goi pînă la brîu uriaşi egali şi agitaţi înşiruiţi pe toată lăţimea monitorului

fîşîitul subţirel moale al gazului
pong îşi va curăţa pipa
pong va alege o ceaşcă lovindu-se uşor cu arătătorul în bărbie
se va aşeza lîngă radioul său japonez
dar nu-l va aprinde,
de altfel nu l-a aprins niciodată –

ei, bine
acum îţi poţi întoarce privirea
spre quinquiremele de pe faţa de masă –
dintr-o singură mişcare ai aduna resturile prînzului
înspre marginea tăbliei şi –
doar pentru o secundă –
ai ţine cîrma în mijlocul furtunii.

22.

mătuşa cu faţa complet plată – îngrijitorii
portoricani de piscine i-ar asculta amintirile
micşoraţi pe suprafaţa unui aluat –
bătea primul cui în peretele de nord:
în felul ăsta nu-ţi vei găsi nicicînd o soţie
te numeşti pong şi încă nu ai o soţie
ce e cu tîmpenia aia de maimuţă de pe televizor!?
sînt convinsă că îi spui maimuţica pong

pong s-a străduit două ore – cînd şi cînd dădea cîte-un bobîrnac
ceasului – să-şi aducă aminte cum o chema

apoi a citit fişa tehnică a noului avion spatial SKYLON.

alunecam pe balustrade
cu uşurinţa oamenilor de zăpadă
încercînd sa nu scap din mînă ţeava de plastic
prin care suflam cornetele cu ace

pong a auzit sau a citit ca lipseşte ceva
din masa universului
aşa că a stat cu ochii pe cer toată noaptea:
era cînd un pescar inuit cînd
unicul supravieţuitor –
la sfîrşit
a scris cu un ruj pe oglinda din baie:
ZODIAC
KILLER DIN CALEA LACTEE
PUTA MADRE

ts khasis28.

cîndva eram her profile picture & her beauty,
îşi lipea urechea de pieptul meu şi asculta aşa cum procedează-n filme indienii sioux.
cu noi nu era un film,
după atîţia ani a devenit unul,

un serial de rahat
în care sînt cînd un şofer extenuat la masa din bucătărie,
cînd un predicator ajuns la sfîrşitul liturghiei. îmi cerea să-i spun cuvinte magice, o vreme
am fost convins că există cuvinte magice care-ţi explodează-n cap într-un roi de artificii.

ai uitat cum mă cheamă şi-un nume-i cel mai uşor de uitat.
am fumat şi după ce am terminat de fumat
am aruncat chiştocul de la etajul 7.
a durat cam 4 secunde pînă jos cu tot ceea ce ştiam în legătură cu tine.

pendulez între un om de zăpadă construit ca la carte
şi gustul cireşelor în timp ce un avion lasă urme pe cer.
probabil e tot ce-a mai
rămas din film.

29.

între anii 1959-1976 aici a locuit şi a creat
scriitorul şi gînditorul petru creţia, citesc pe o placă de beton la intrarea în bloc.
oare la ce s-o fi gîndit?
fredy, pong şi eu. bere la pet pe malul mureşului.

fredy povesteşte despre cîinele său suedez:
-mic şi pufos, enciclopedia mobilă a cîinilor. într-o noapte eram pe marginea prăpastiei,
l-am întrebat dacă există un dumnezeu al cîinilor, a lătrat de vreo 5 ori şi
aproape am priceput.

pong:
– chiar e suedez?
– nu ştiu, puţin probabil. voiam să cred în dumnezeul cîinilor,
să mă rog seară de seară la dumnezeul cîinilor.

– mai sigur e să te întinzi pe saltea şi să rămîi întins. nu
îţi imagina nimic special, un castel de nisip sau
o cale de şină ferată pe care s-o colorezi cum vrei.
nu e nevoie de gesturi violente, nu ai nevoie de nimeni.

– corect.

30.

un bărbat care nu duce o treabă pînă la capăt
e un bărbat care nu merită ţinut prin preajmă. zîmbea şi fraza a străbătut camera
ca un avion de hîrtie. m-am ridicat din pat, diformităţile s-au reflectat în monitorul stins.
mi-am dus mîna la ceafă, privirea-n mochetă.

mda, nu-i singurul loc în care nu am dus o treabă pînă la capăt,
trecutul mi-e pavat cu eşecuri, ca să zic aşa. calibru standard.
unii cîştigă, alţii pierd, e o chestiune de
noroc, tata ar zice că-i o chestiune de onoare.

e-un bun moment pentru a-mi reface viaţa,
măcar pentru a mă confirma dacă nu pentru a ridica braţele în semn de
victorie, deşi sună a justificare atunci cînd o spui,
de parcă am fi aici de-o veşnicie.

33.

stau lîngă tine, florina,
nu ştiu cine sînt aceşti
excentrici identici şi furioşi
care se zbat în plex –
fiecare poartă cîte o brăţară
din plăcuţe de marmură
şi îşi mănîncă feliile de pîine
şi îşi curăţă unghiile cu pila de unghii
şi apoi devin brusc incontrolabili.

pentru vremurile bune
şi pentru sonia…
pentru cei care
în unele seri bizare
îşi iau capul în mîini
şi
încep să strige în gol –

pe pod, la benzinărie, în alimentara
de lîngă angelia –
locurile care au devenit
memorabile
şi au crescut pînă aici –

întreaga zi m-am visat
pe o plută, înghiţit de valuri –
nu însingurat
nu trist
doar vindecat şi pregătit.

34.

living-room cît casa, şemineu,
terasa cît curtea
prin care fiică-mea bate mingea,
glorie casnică & relaxare & bani –
vei urca treptele înspre
etaj (acolo e plasat dormitorul)
ea se va opri pe ultima
treaptă
şi va privi luciul capotei,
tu vei privi altceva
pentru că eşti un porc
la fel ca mine
şi amîndoi îi halim
pîinea şi mierea şi untul şi…

de ce naiba ai proceda altfel?

35.

cobora încetişor treptele templului
purtînd pe braţul drept o mitralieră thompson –
suportul ornamental de hîrtie pe care
a desenat cu pensula cîteva cărămizi
se înclina uşor în bătaia vîntului.

T.S. KHASIS

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.