Poeme de Fiona Sampson

Share Button

mttlc 1c

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaţional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Universitatea  din Bucureşti, http://mttlc.ro


Fiona Sampson (n. 1963) ― născută în Londra, a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică din Londra, devenind, astfel, violonistă. Studiile din domeniul muzical, precum şi cariera de violonistă şi-au pus ulterior amprenta asupra scrierilor sale, în care se poate remarca o atenţie vădită acordată muzicalităţii. Fiona Sampson a studiat la Universitatea Oxford, unde a câştigat premiul Newdigate, iar mai târziu a obţinut un doctorat în filosofia limbajului la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda. A publicat numeroase cărţi, multe dintre acestea fiind volume de poezii, traduse ulterior în aproape treizeci de limbi străine. Fiona Sampson a fost cea care a pus bazele Festivalului Internaţional de Poezie de la Aberystwyth; de asemenea, ea a fondat jurnalul de scriere contemporană din Europa, intitulat Orient Express. Printre premiile dobândite de-a lungul carierei sale se numără Premiul Cholmondeley (2009), Zlaten Prsten acordat de Fundaţia Macedoniană pentru Cultură şi Ştiinţe, precum şi numeroase alte distinţii acordate de Consiliile de Artă ale Marii Britanii şi Ţării Galilor.

 

Codul

                                                                    Am descoperit secretul vieţii.
                                                                    – Francis Crick

Cum fiecare lucru tinde către un întreg,
plămădeala dinlăuntrul său
posedând un tipar înainte de a avea
capacitate –

copacul dinlăuntrul staminei granulate,
oul dinlăuntrul păsării,
sunt înfăşurate, nu negândite –
precum ceva auzit.

Ca şi cum intenţia s-ar acumula
în lumea necuvântătoare
sau creaţia ar tânji să rostească
un cuvânt secret –

Cine a eşuat în spargerea oului?
Eu-eu-eu strigă ciocârlia.
Cine a ratat misterul naşterii?
Zada încuviinţătoare.

Singuri în ziua noastră nesfârşită
ne izbim de curba
care face prezent pământul – şi cerul –
şi auzim cadenţa

a ceea ce nu se sfârşeşte niciodată
ci creşte fără încetare:
secretul public al unui cod
pe care toată lumea îl cunoaşte.

 

Envoi

Aşteptăm plini de speranţă
sosirea unei vremi îndepărtate

când ne vom uita înapoi spre aceste după-amieze
impregnate de umbrele frunzelor şi de ploaie

ca la o raritate admirabilă,
acea claritate

în privire sau atingere –
firescul subit al unei încăperi,

mănunchiuri sângerii de cireşe într-un castron albastru
şi-o mare de brânca-ursului la fereastră –

Dându-ne seama atunci
ce înseamna să trăim astfel,

găsind mireasma lucrurilor la care visăm
în fibra unei mese,

praful care abia se clinteşte pe pervazul văratic.

Traducere de Cristina-Alexandra DRĂGOI
                                     masterand MTTLC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.