Poeme de Claudine Bertrand, în traducerea lui Mircea Dan Duță

Share Button

Claudine Bertrand, Montréal, Québec. În treizeci de ani, Claudine Bertrand a publicat douăzeci de volume de poezie și alte cărți ale artiștilor. Creaţia sa a fost recompensată cu mai multe premii literare. Volumul Trupul prizonier în cap i-a adus prestigiosul Premiu Tristan Tzara în anul  2001 și, un an mai târziu,  Premiul Saint-Denys Garneau. Prin cărțile şi implicarea sa personală, Claudine Bertrand contribuie activ la promovarea poeziei. În 1981, autoarea a fondat revista Arcade, dedicată în exclusivitate vocilor feminine ale litraturii, pe care a condus-o timp de douăzeci și cinci de ani. A editat douăzeci de culegeri și antologii și a coordonat recent,  Pentru elogierea şi apărarea a limbii franceze (Paris). Este laureată a Marelui premiu al Salonului Internațional al Poeţilor Francofoni, distincţie pe care a primit-o în 2010, pentru volumul Pasiune pentru Africa. Din anul 2006, moderează un program hebdomadar dedicat poeziei la Radio VM din Montréal. Este președintă a ediţiei din 2017 a concursului ce acordă Premiul Trubadurilor din orașul Le Touquet. În 2016, i s-a acordat de către Universitatea din Plovdiv (Bulgaria) titlul de Doctor Honoris Causa. Este şi laureată a ediţiei din 2016 a Premiului Alexandre Ribot (Paris) pentru volumul Florile furtunii şi a Premiului  Virgile pentru 2017.

 

Ultima femeie

I

Sunt o vocală perpetuă în acest peisaj nemărginit în căutarea unei frumuseți a unui subiect a unui adevăr… (o carte citită invers) mai mult decât orice altceva acest proiect irațional îmi vorbește în prezent el demască vizibilul pentru a-l reconstitui în interior: obiecte pierdute minciuni piedici margini de miraj impresii din poveşti personale.

II

Obsesie a urmelor litera F mare de la femeie în locul amintirii unei copilării ca un roman de dragoste. Uitată poreclită vrăjitoarea cu părul de foc ea scrie despre această apariţie atât de apăsătoare este vorba despre un trecut de femeie buimăcită de suicid o femeie întâlnită cu douăzeci de ani înainte.

III

Dintr-o dată cealaltă se încarnează în ciuda sinelui într-un peisaj cotidian apoi «nu mai reuşim să evităm» conştientizarea distanţei faliei face aparte de acum încolo din viaţa sa iar liniştea sa devine o imposibilă depărtare.

IV

Aceasta se înscrie în şirul zilelor şi al traseelor scrisorilor solicită o recitire nicio zi fără un gând despre ea absenta de «acum douăzeci de ani» şirul întrerupt revolta amnezia selectivă ea nu mai este cea care credem în ciuda morţii copilăria a regăsit-o.

V

Fără subtitlu nu-şi va revedea tatăl mama: abandonul. Vrăjitoare cu părul roşu ea continuă să dezarmeze vizibilul îmbrăcată ca o fată de stradă în mizerie-memorie.

VI

Nu voia să rupă pactul tăcerii vrea să se scrie în marea carte a locurilor sfinte se gândeşte din nou la sinucidere la nivelul gestului la atacul de neîngăduit la schilodire.

VII

Nu caută un subiect de scandal nu o mai interesează cercetarea adevărulului şi a sensului ascuns «originar» căci încă mai voia să facă parte dintr-o realitate de aici până la rătăcirea idolilor până la moartea tatălui să uite ceea ce era dezgustător în mama ei tumultul crizelor de nebunie.

VIII

«Nu sunt decât o ficţiune» scrie ea în cartea  apariţiilor chiar dacă nu a fost găsită calea fără sfârşit conduce invariabil la origine la renaştere într-o altă piele şi altfel numită.

Tatăl pe care-l ucidem

I
Ți-am căutat locul în cimitir multă vreme cu mult înaintea morții tale m-am întins pe pământ am visat la acest loc l-am săpat în pustiul fragedei copilării erai gol pușcă precum limbajul însuși te uitasem te uitasem tot în afară de chipul tău îți uitasem curbura trupului.

II

Era cald în dimineața înmormântării tale le-am spus că plec într-o călătorie nu făceam parte din familie moartea ta nu m-a afectat ba chiar mă bucura.

III

Pe moment mi-am reproșat că îți dorisem moartea atâta timp iar acum joc pe piatra ta funerară jocul meu dintotdeauna știam că ziua aceasta binecuvântată avea să sosească aveam răbdare.

IV

Jurasem că nu voi plânge în ziua morții tale ce declarație de dragoste pe ecranul ultimei scene ai țipat aveai o privire de nebun erai ca eroul celui mai nou film la modă atunci zăceai culcat jignitor de gol și derizoriu.

V

Lumea revenea la punctul de plecare m-am aruncat în gol la prima lovitură pe care am primit-o este o nebunie să iubești moartea ura dorința acestei uri vreau niște culori blânde ca să te urăsc mai tare tată când mă voi întoarce ca să-ți răscolesc oasele.

VI

Nu e cazul să te deranjezi îți voi povesti tot la fel precum viața pe care mi-ai răpit-o animal cu gheare ascunse îndepărtându-mă de amărăciunile de demult voi merge acolo unde tu nu exiști.

VII
N-a mai rămas nici urmă de tine se crapă de ziuă te-ai risipit cât timp a așteptat mama complice în această iraționalitate din care nimeni nu se întoarce și unde nimeni nu așteaptă niciodată pe nimeni nimeni niciodată niciodată niciodată pe nimeni…

Pietre sălbatice

Patrie a pietrelor
îi îngropăm pe cei vii

În fiecare zi
omul
depune un gând
câteva cuvinte
într-un mormânt necunoscut

Când aerul despică gâtul
vorbele tac

Anumite pietre
renasc
și izgonesc durerea

Cuvintele acestea pot adăposti orice

O fântână largă
vălurea orele
care generează fără încetare
cercuri pe apă

Nimeni nu vorbește
despre cădere

Un mic zid din pietre
învață să rămână în picioare

Timpul ce va să vină
trezi-se-va oare
în nopți
altădată căptușite cu imagini

La umbra genelor
un cuvânt luminează
peisajul de la fereastră

La cea mai ușoară palpitație
pasiunea din tine se absoarbe în el

Fiecăruia câte o unealtă
pentru a avea cu ce să adune prezența

O mână cutezătoare
stăvilește chipul crispat al chinului
spre a încrusta în granit
un viitor blând

Pământul cheamă pământ
rănindu-se de ziduri

Aproape de tremurul frunzelor
vorbele se lasă în voia
celui lipsit de ureche

Adăpostite vorbele de ieri
și pasul omului
răsună în caverna intimă

Nu mai există o piatră a iubirii
spre a împreuna sexul cu emoția

Nimicnicii cramponându-se de oglindă
ultimele urme ale poetului
în fața unei lumi decapitate

Vântul mă sâcâie
și îmi umflă vocea

Un rest de ploaie
o sintaxă în derivă
nu obișnuiesc să regret nimic

Piatra pe care nu a cercetat-o nimeni
la ora orologiului
înaintează singură

Nu se mai poate vorbi despre abandon
când ziua mi se arată
la pieptul tău

Piatra știe
gândurile lumii
dar tace

Piatra nu este niciodată aceeași
dar în fața celui ce se uită de aproape
recunoaște că de fapt este aceeași

Îi ghicim mai bine formele
când ne apropiem de ea
urzeala ei ne învață
să bănuim eternitatea

Cine n-a iubit pietrele
N-a iubit nimic…

Prezentare și traducere de Mircea Dan DUȚĂ

Foto: Josée Lambert

Bibliografie – Claudine Bertrand

Florile furtunii, poezii, ilustraţii de Isabelle Clement, Éditions Henry, France, 2015.
Sarthe, meramorfoza unei văi, proză, fotografii, Ana Tornel, Éditions Atelier Malicot, France, 2014.
Susurul rîurilor, poezii, picturi de Eban, Éditions de La Lune bleue, France, 2014.
În largul coastelor Senegalului, poezii, ilustraţii de Michel Mousseau, Éditions Rougier, collection « Plis urgents », France, 2013.
Roşu însetat, poeme. 1983-2010, colecţia Typo, Édition l’Hexagone, Montréal 2011, Antologie prefaţată de Louise Dupré, ilustraţii de Anne Slacik.
Pasiunea Africa, desene originale de Michel Mousseau, Soligny La Trappe, Éditions Vincent Rougier, colecţia «Ficelle», France, 2009.
În jurul obscurităţii, poezii, ilustraţii deAnne Slacik, Éditions de l’Hexagone, 2008. (postfaţă de Marie-Claire Bancquart).
The last woman, selected poems: 1991-2001,  Guernica Éditions, Toronto, 2008 (Traducere de Antonio d’Alfonso).
Pe atunci, în sine, poezii, Éditions Domens, France, 2006.
Pietre sălbatice, poezii, Édition de l’Harmattan, France, 2005 (Prefaţă  de Jean-Pierre Faye).
Cascada vocalelor, poezii, ilustraţii de Louise Prescott, Trait d’Union, Montréal, Autres Temps, France, 2004. (epuizat)
Noile epifanir, poezii, ilustraţii de Michel Mousseau, Trait d’Union, Montréal, Autres Temps, France, 2003. (epuizat)
Grădina ameţitoare, poezii, ilustraţii deChan Ky-Yut,  Hexagone, Montréal, 2002.
Trupul prizonier în cap, poezii, colecţia Bernard Noël, l’Atelier des Brisants, France, 2001, Pemiul  international de poezie Tristan Tzara. (epuizat)
Enigma viitorului, Tajemstoi budoucnostic, poezii, tablouri în ulei de Chantal Legendre, ediţie bilingvă ceho-franceză, traducere de Jana Boxberger, Praga/Protis şi Les Iles en Feuilles/France, 2001, Pemiul Saint-Denys Garneau.
La 2000 de ani-lumină de aici, poezii însoţite de două creaţii ale lui Marcelle Ferron, Outremont, Lanctôt Éditeur, 1999 (epuizat). Traducere în limba română de Magda Cameci, Bucureşti, 2000. Volum selecţionat de Adunarea Naţională a Franţei pentru l’Anthologie millénaire, Paris, Éditions Bartillat, 2000.
A cădea în afara zilei, poezii, ilustraţii de Marcelle Ferron, Montréal, Éditions Le Noroît, 1999. (epuizat)
Îndrăgostita din interior, volum urmat de Muntele sacru, poezii, cu patru creaţii originale de Roland Giguère, 1997, Pemiul Societăţii Scriitorilor Canadieni, Premiul Renaissance française; (epuizat), a doua ediţie a fost tradusă în catalană de Anna Montero, Barcelone, Tandem Edicions, 2002, a treia ediţie a fost tradusă în cehă de Jana Boxberger, Prague, 2003.
O mână contra delirului, poezii, cu ilustraţii de Roch Plante, Montréal/Paris,  Le Noroît/Erti éditeur, 1995.
Pasiunea la feminin, interviuri, coautor Josée Bonneville, Montréal, XYZ Éditeur, 1994.
Ultima femeie, poezii, cu o linogravură de Célyne Fortin, St-Lambert, Éditions Le Noroît, 1991 (tiraj epuizat), a doua ediţie a fost bilingvă ceho-franceză, traducere de Jana Boxberger, Prague, Protis, 2000.
Ficţiune şi noapte, poezii, cu patru desene de Monique Dussault, St-Lambert, Éditions Le Noroît, 1987.
Memory,  scenariu poetic, Montréal, la Nouvelle Barre du Jour, 1985. (epuizat)
Idol rătăcitor, expunere poetică, Montréal, Éditions Lèvres Urbaines, 1983. (epuizat)

1

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.