Despre umflarea în pene şi dezumflarea la români

Share Button

De câţiva ani, de când mă ocup de rubrica “Să mai şi gândim!”, din ziarul Actualitatea, în care adun tot felul de proverbe, maxime şi cugetări celebre, mă tot întreb de ce poporul nostru are atât de puţine proverbe, atât de puţine maxime şi atât de puţine cugetări celebre. Negăsind până astăzi răspunsul, sper că îl voi afla după publicarea acestor rânduri.

Părerea mea, însă, este că prea ne umflăm adeseori în pene, că suntem cei mai deştepţi, cei mai inventivi, cei mai talentaţi, cei mai cei, iar când vine vorba despre impactul culturii române în universalitate ne dezumflăm imediat sau ne risipim ca un balon de săpun.

Am simţit aceste lucruri de fiecare dată când ne aflam în preajma acordării Premiului Nobel. Cred că şi voi le-aţi simţit. Adevărul este că suntem un popor tânăr, chiar dacă unii susţin că de la Râm ne tragem, alţii că am fi cei mai bătrâni europeni.

Şi vorbim o limbă nouă, frumoasă, care nu seamănă cu niciuna dintre limbile pământului, dar care prea se schimbă de la un veac la altul, după cum bate vântul influenţelor venite de aiurea, ba de la nemţi, ba de la franţuzi, ba de la englezi.

Mai nou, riscăm, cred eu, o manelizare a întregii ziceri româneşti. Este adevărat că existăm doar înlăuntrul limbii, dar existenţa ne este periclitată dacă lăsăm cuvintele să se schimbe. Şi cum am putea opri schimbarea lor altfel decât printr-o stăpânire precisă a limbii. Iar stăpânirea limbii nu se poate face decât prin cultură.

Să nu ne amăgim, însă,  că avem o cultură vastă în comparaţie cu alte popoare ale Europei sau ale lumii. Nu avem! Proverbele, maximele şi cugetările noastre celebre sunt mult mai puţine, mult inferioare şi mai puţin apreciate. Am văzut asta.

Despre sisteme filosofice, despre religie, despre mitologie nu are rost să mai vorbim. Noi avem basme. Şi ne bazăm pe asta. Veţi spune că nu sunt patriot. Ba sunt. Şi sunt mult mai patriot decât cei care acceptă ordine politice, economice, sociale sau de altă natură, venite de aiurea.

Pentru a te împotrivi, trebuie să te bazezi pe ceva: pe cultură. Nu pe altceva. Dar dacă nu o ai, accepţi. Şi atunci, oricât te-ai umfla în pene, vine dezumflarea. Europa îţi impune reguli, americanii, care te-au ignorat 50 de ani, îţi dau sfaturi şi se aliază cu tine în interesul lor.

E cazul să ne trezim, să realizăm că, fără a pune accentul pe cultură, vom rămâne o colonie a marilor puteri. Avem însă un atu: iubim  mai mult decât alţii. Iar pe cei care nu înţeleg că iubirea e totul îi putem învinge. Cu iubirea noastră.

Nicolae SILADE

0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.