Nicolae Silade: Despre talentul şi inspiraţia poeţilor

Share Button

Despre invenţiile umane se poate scrie şi vorbi la nesfârşit. Şi, hotârât lucru, partea lor bună este că, în genere, asigură progresul civilizaţiei. La fel e şi cu internetul pe care mulţi îl blamează! Eu însă nu despre noile media vreau să vă vorbesc, ci despre valorile care pot fi transmise în timp real prin aceste modalităţi de comunicare.

E adevărat că sunt multe gunoaie în lumea virtuală, dar nu sunt mai multe decât în lumea reală pe care aceasta o oglindeşte fidel. Cum nici într-o bibliotecă nu sunt doar cărţi de valoare, nici aici nu poţi întâlni doar înţelepţi.

Alegerea o face fiecare, şi într-un caz şi în celălalt, în funcţie de gusturi, de educaţie, de cultura dobândită până la un moment dat. Nu intru în detalii, pentru că în titlu îmi propusesem cu totul altceva: să vă vorbesc despre talentul şi inspiraţia poeţilor.

M-am întrebat de multe ori de unde vine talentul, de unde vine inspiraţia poeţilor? De ce unii oameni sunt înzestraţi cu acest dar, iar alţii nu? Dacă am găsit răspunsuri şi explicaţii pentru tot ce există şi pentru ceea ce nu există, în această problemă se pare că nimeni nu mă poată lămuri.

Mă gândesc la venirea unui gând şi mă întreb de unde îmi vine? Şi mă întreb unde se duce după ce l-am gândit. Ne putem oare rupe de universul în care existăm pentru a-l gândi în timp ce ne gândeşte? Ideea gânditorului gândit nu pare să ne lumineze.

Nu ne rămâne decât să socotim că talentul e un dar şi că dăruirea asta nu are altă logică în afară de dragoste. Dragostea pe care omul i-o arată lui Dumnezeu, dragostea pe care Dumnezeu i-o arată omului. Din generaţie în generaţie. La fel stau lucrurile, cred, şi cu inspiraţia. Şi ea tot din dragoste vine. Şi e la fel ca dragostea.

Recent am aflat că până şi un filosof ca Nietzsche a fost inspirat în scrierea unora dintre cărţi de iubirea care l-a legat de Lou-Andreas Salomé. Mai mult decât atât, fără a sugera că inspiraţia poate fi chemată, provocată, pot spune doar că o poţi păstra atâta timp cât te păstrezi curat din punct de vedere moral.

Am constatat că ori de câte ori mă îndepărtez de ceea ce e bine şi frumos şi adevărat, amân sau îndepărtez momentele de inspiraţie. Iar simpla retragere într-un turn de fildeş nu rezolvă deloc problema. Pentru că ele vin de mai sus, de foarte sus, dintre înălţimile spiritului şi din dragostea noastră faţă de ceea ce ne înconjoară.

Faţă de toate minunăţiile care există dintotdeauna pentru totdeauna. Iar a şti să te bucuri de ele e poate mai înţelept şi mai frumos decât a le gândi şi explica.

374

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.