Nicolae Silade: Despre clipa cea repede şi înafara ei

Share Button

Nu trebuie să-i ceri clipei să se oprească, trebuie doar să încerci să trăieşti în afara ei, chiar dacă asta ar însemna să te refugiezi în lumea gândurilor tale, probabil cea mai reală dintre lumile posibile.

Lăsându-ţi trupul şi sufletul în prezent, în acest prezent continuu care include şi trecutul şi viitorul, te poţi duce cu gândul înapoi, până la începutul lumii şi chiar dincolo de el, sau poţi merge gândind înainte, până la apocalipsă şi chiar dincolo de ea.

Nu va fi un drum deloc uşor, dar cu siguranţă vei fi ajutat dacă mergi pe calea binelui. În plus, trebuie să fii dispus să renunţi la aproape toate bucuriile clipei pentru a le putea gusta pe cele din afara ei. Iar acele bucurii nu pot fi măsurate, nu pot fi înşirate aici, pentru că fiecare le descoperă şi le gustă în felul său.

Deci tu, dacă porneşti pe acest drum, trebuie să renunţi la ceea ce crezi că-ţi aparţine, trebuie să renunţi chiar şi la tine însuţi, cel din clipă, pentru a te regăsi pe tine însuţi, cel din afara clipei, cel adevărat. Şi, cu puţin noroc, dacă mergi pe calea binelui, vei ajunge unde ţi-ai propus să ajungi.

Îi vei întâlni pe drum pe marii înţelepţi ai lumii, pe marii poeţi, dar îi vei vedea şi pe cei ce s-au pierdut pe drum. Îi vei vedea şi pe “înţelepţii” clipei şi vei înţelege de ce înţelepciuna lor durează doar o clipă. Au mai spus-o şi alţii: “omul este ceea ce gândeşte”.

Prin urmare, dacă omul gândeşte în clipă şi nu în afara ei, toată gândirea lui se duce odată cu acea clipă. E adevărat că omul e muritor, însă tot pe atât de adevărat e şi faptul că gândirea lui poate fi nemuritoare. Sentimentul deşertăciunii umane este punctul de plecare pentru o gândire sănătoasă.

Din păcate, pentru mulţi, deşertăciunea este finalitatea gândirii lor. Iar câtă vreme testamentele lăsate nouă de către cei trăitori înaintea noastră sunt ignorate sau considerate simple poveşti de adormit copiii, omul nu poate fi salvat. Nu poate fi nimeni salvat cu forţa.

Şi nu poate fi salvat nici măcar de către supraomul despre care se face vorbire alăturat. Unii se plâng că viaţa e scurtă. Dacă e privită din interiorului clipei, aşa şi este. Dacă o priveşti, însă, din afara ei, vei spune, ca şi T. S. Eliot: “Viaţa este foarte lungă!”.

Da, acesta e adevărul adevărat. Pentru că este vorba de viaţa spiritului nostru, cel de dinlăutrul clipei, dar şi dinafara ei,  cel de dinlăuntrul materiei şi de deasupra ei. Când începi să vezi aşa lucrurile, viaţa redevine frumoasă şi foarte, foarte lungă.

295

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.