Ionuţ Caragea: „Mesaj către ultimul om de pe Pământ”

Share Button

Poemul meu de azi

şi această zi va trece
o zi ca oricare alta în care
poate cel mai bun lucru
a fost un poem despre viaţă
pe care l-am scris în ciuda
tuturor previziunilor sumbre
despre timp şi distrugere

un poem ca un cântec suav
lângă zidurile cetăţii adormite
transmis din generaţie în generaţie
de copacii bătrâni
prin foşnetul frunzelor

un poem ca un râu
obosit de atâta goană prin defileuri carstice
odihnindu-se sub pletoasele sălcii
care-i spun, printre lacrimi
povestea lor tristă de sfânta sărbătoare
când le-au fost rupte crengile

 

un poem ca un soare
care se ascunde după turla bisericii
când pot privi oraşul în toată
splendoarea sa

un poem ca un Dumnezeu
care scoate stelele din jobenul nopţii
cu mâna lui nevăzută
şi le aruncă în calea dorinţelor mele
iar eu nu mai trebuie să sufăr
de blând-ucigătoarea plictiseală

un poem pe care-l va citi
ultimul om de pe Pământ
la revărsatul zorilor
şi va spune
îţi mulţumesc ţie
poet al unei generaţii de orbi
că n-ai renunţat
să visezi la nemurire
îţi mulţumesc că ai fost
atât de legat de viaţă
prin cuvânt
şi în tăcerea ta
când alţii profanau
templele sacre ale sufletului
ai scris poeme de iubire
îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat
să mă prăbuşesc în mine
şi mi-ai dat puterea să înfrunt
cu pieptul dezgolit
şi pletele în vânt

a p o c a l i p s a

 

Cu coada ochiului

sunt poetul
care trage cu coada ochiului
la propria moarte şi la moartea
întregii noastre lumi
când visul apropie depărtările
la distanţa unui coşmar
apocaliptic

odată, nu demult
am tras cu coada ochiului
la propria fericire
tot într-un vis
în care Dumnezeu
mă ţinea de mână
şi-mi zâmbea

tocmai de aceea
mesajul meu către
ultimul om de pe Pământ
poartă în cuvinte ultimul strigăt
dar şi speranţa învierii

 

Constelaţii

ar trebui să-ţi vorbesc
despre oamenii din ziua de azi
cu ură şi brutalitate
astfel încât la despărţirea ta
de acest pământ
să nu regreţi nimic
să stai cu ochii aţintiţi
spre constelaţiile în care
ai visat mereu să ajungi
să nu mai priveşti
niciodată înapoi

în spatele tău nici măcar mormintele
celor dragi n-au rezistat
nici măcar mormintele
ultimilor înţelepţi
să nu te mire ce s-a întâmplat
cu noi în această vreme
întreaga planetă a fost profanată
clipă de clipă
de noii zei ai distrugerii
iar din cenuşa cărţilor
niciun imn închinat vieţii
nu s-a mai ridicat

priveşte aşadar constelaţiile
fărâme de amintiri
din lumea unui Dumnezeu
care a coborât pe pământ
şi a devenit om
pentru a cunoaşte
sentimentul sfârşitului

oh, suflet al meu
zburdalnic printre atâtea făgăduinţe
te-am rostogolit prin cuvânt
peste văile timpului
doar pentru a cunoaşte sfârşitul?

pentru cine mai curge
ultima lacrimă?

 

Etichetă pentru inventarierea iluziilor

moartea nu-ţi va spune nimic
chiar dacă eşti ultimul
om de pe Pământ

eşti doar tu
în faţa propriilor întrebări
nu mai trebuie să suporţi prezenţa celor care
le place să vorbească despre
nemurirea sufletului
revederi în paradis
şi alte promisiuni absurde

eşti doar tu
şi singur îţi vei întinde mâinile
prin pâcla ultimelor vedenii
ca un noctambul
care caută ieşirea din visul sinistru
în care s-a rătăcit încă
de la naştere

oricum ai ştiut dintotdeauna
că viaţa nu-ţi aparţine
te-ai săturat să vorbeşti zilnic cu umbra
soldatul mut al întunericului
care face planton
lângă templul singurătăţii tale

aceeaşi umbră care şi mie
mi s-a lipit de picioare
etichetă pentru
inventarierea iluziilor

 

Trepte

şi visul e o treaptă care
ne duce către-un loc
ce nu e vis
e o-mplinire-a gândului
într-un abis
e presimţirea vieţii noastre
viitoare

tot ce am scris
există şi va fi
răstălmăcit de mine-altcineva
nimic nu se va pierde
chiar de-aş vrea
căci şi cuvântul e o treaptă care
ne duce către-un loc
ce nu-i uitare

tot ce visez şi scriu
tot ce iubesc
sunt trepte către lumea
ce-o să fie
de m-a durut şi-am plâns
am redospit
în inimă şi-n suflet
veşnicie

iar de lumini şi umbre
m-au chemat
la hora lor de antice mistere
am tot dansat, am tot dansat, am tot dansat
ţinându-mi ochii sus către repere
către planete, stele, galaxii
acolo unde iarăşi
noi vom fi

 

Muzeul celor mai frumoase iluzii

poemele mele le încredinţez
ultimului om de pe Pământ
gândindu-mă cu tristeţe
la mirosul foii de hârtie
oare câţi copaci au fost tăiaţi
pentru aceste amintiri îngălbenite
din muzeul celor mai frumoase iluzii?

am trăit în inerţia timpului
fără să realizez că din viaţa mea
a rămas doar un cui de care atârnă
o pictură sfumato

m-am amăgit
că sunt nemuritor prin cuvinte
înainte să gust din fructul
tăcerii depline

m-am amăgit că sunt invulnerabil
fără să bănuiesc că prietenii
şi iubirile mele vor fi treptele putrede
ale scării pe care credeam
că voi urca la cer

m-am amăgit că mâna
nu-mi va tremura
când voi privi orizontul
mai înfricoşător
ca o tulburare de lacrimi

 

Ne căutăm

ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care îşi caută gura
născătoare de murmur şi strigăt
şi sufletele care îşi caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puţin sfinte

ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcuşul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia şi viaţa în mişcare

ne căutăm uneori şi cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
pe clapele albe şi negre
ale unui pian dezacordat
de marşul funebru
al timpului

ne căutăm, e tot ce putem face
în labirintul din care se iese
doar în urma unei slabe
strângeri de mână
un fel de zbor cu aripi frânte
lăsate în grija umbrelor
prevestind moartea prematură
a visului în care am tot mimat
adevărata noastră existenţă

Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec etc. A fost printre câştigători şi nominalizaţi la mai multe concursuri de poezie şi proză scurtă. Este tradus în şase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă şi albaneză. A publicat peste 30 de cărţi (poezie, aforisme, science-fiction, eseuri critice, memorialistică, antologii). Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune în prezent România.

Biografia detaliată poate fi citită pe situl oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.