Francisc Pal: „Altădată” şi „Vise”

Share Button

Altădată

aveam 22 de ani. Pe orice vreme. A fost o perioadă în care eram pasager prin vîrsta aia, fără să simt mişcarea continuă de accelerat tăind noaptea în felii anonime. Eram un biet student întîrziind prin berării ieftine şi cafenele îmbrăcate sumar, în faţa ultimului curs ţinut în corpul S pe ziua aia plictisită şi prăfuită. Dar mi se terminase benzina şi cheful de scris SAVANTLÎCURI. M-am ridicat din bancă, mi-am îndesat cursurile anterioare în buzunare şi cu mîinile rămase libere am început să înot prin aerul subţire al sălii de curs către uşa imensă de bazalt. Colegii credeau că mă îndreptam către toaletă. Afară vara începuse să ia absolut totul în stăpînire şi asta în timp ce eu confundam voit uşa toaletei cu ieşirea clădirii. Vara, domniţă binevoitoare, plină de lumină şi farmec. O linişte nefirească şi transparentă se aşternuse ca un covor pe drumul către Maternitate. Mă simţeam ca un evadat din propria temniţă. Ultimul curs nu mai avea nici o importanţă pentru mine. Vacanţa mare bătea la poartă şi ca mîine aveam să cădem cu toţii în crăpăturile ei. Inclusiv geamurile, băncile, profesorii şi chiar şi nisipul fierbinte de la Costineşti pe care îl foloseam chiar şi noaptea. Nu vă spun la ce şi nici cu cine. După Maternitate am luat-o în jos pe trotuarul de sub Ziduri, către biblioteca judeţeană CARE ÎMI APĂRUSE DEJA ÎN IMAGINŢIE. Pereţii medievali imprimau o atmosferă de romantism care îmi pătrundea prin toţi porii, ca o iubire aflată la primii paşi. Nu mai respira nimeni prin apropiere. Dar după primul colţ am dat de o femeie tînără şi superbă care mergea pe acelaşi drum ca şi ziua de mîine. Aveam chef de vorbă. Sau de o prezenţă feminină agreabilă. Am salutat-o şi am primit înapoi un sfert de surîs după ce mă privise cu coada ochiului. Mă analiză la început uşor înfrigurată dar după nici un minut începu să zîmbească vag, ca unei amintiri regăsite. Am început prin a-i spune că mă bucuram că o întîlnisem şi cît de frumoasă putea să fie în oglinda amiezii respective la care ea înflori ca un suflet divin şi dădu din cap în tăcere.
– Situaţia devine aproape romantică în momentul în care doi indivizi se plac.
– Eşti sigur că cei doi se plac reciproc? binevoi ea în sfîrşit să vorbească.
Tonul vocii ei era senzual, PLIN DE CIREŞI ÎN FLOARE. Mi-am apropiat umărul de al ei. O vreme am mers aşa, INTRÎND unul ÎN altul, după care i-am mai spus că simţeam ceva ciudat urcîndu-mi în piept. Ea se opri, mă prinse de braţ  şi mă privi adînc în ochi, vreme în care eu începusem să îi caut buzele umede şi cărnoase.
– Eşti frumos, simpatic şi îmi placi ca un răspuns potrivit. Acuma chiar aş vrea să facem dragoste îndelung, vreme în care eu îi înlănţuisem talia fiecărui cuvînt.
Nu se ferea deloc de intenţiile mele.
– Dar abia de o jumătate de oră m-am dat jos din pat de lîngă un… prieten care încă respiră greu, înţelegi? Poate altădată, şi îmi zîmbi cum nu mai văzusem nici măcar în filme. M-a lăsat să fac restul de drum pînă la bibliotecă de unul singur, cu o ţigară aprinsă care tremura nesigură în colţul gurii. Şi mai aveam de recuperat şi ultimul curs. Un autobuz roşu mă aştepta în staţie, gata să mă ducă spre capătul zilei. Frumoaso.

Vise

Stăteam înghesuit pe o poliţă şi priveam în gol timpul care se tîra alene  pe coridor . Nu fusesem încă la PLIMBARE pe STRADĂ aşa că vorbeam greu şi cu pauze evidente. Mă durea un pic poponeaţa de atîta stat pe lemn dar peste cîteva zile aveam să fiu cumpărat, să schimb plictiseala din magazin cu iubirea sinceră a unui băieţel sau a unei fetiţe frumoase ca o dezmierdare, care să mă mîngîie toată ziua şi la sfîrşitul ei să mă sărute de noapte bună, fără să uite să mă învelească cu grijă. O perspectivă ispititoare şi absolut meritată. Mă vedeam deja în astfel de braţe. Urma să devin un favorit incontestabil fiindcă aveam să fiu singura jucărie din preajmă. M-am privit încîntat încă odată. Dumnezeule mare, ce era asta? Nu aveam preţ. Cîţiva clienţi mă întorseseră pe toate părţile dar negăsind hîrtiuţa cu valoarea, mă puseseră repede înapoi în grămadă deşi cîtorva le strigasem să nu renunţe şi să mă cumpere. M-au lăsat alături de concurenţă. Înghesuit între celelalte jucării noi şi strălucitoare. Dar avea să intre în magazin o fată blondă cu nişte ochi albaştri ca cicoarea în floare care făcu să îmi stea inima în loc. De fapt nici nu pornise vreodată. Din  prima clipă a venit la mine şi şi-a lipit buzele cărnoase de blăniţa mea şi nu m-a mai lăsat din mînă. Mă simţeam în al şaptelea cer. A dat roată întregului raion dar nu a izbutit să afle cît trebuia să plătească pentru mine. Pînă la urmă l-a sunat pe responsabil dar nici acesta nu a reuşit să rezolve ghicitoarea. Ca să scape de bătaie de cap, m-a dat pe un preţ de nimic pe care nu am să îl spun nimănui. Pe onoarea mea. Faţa fetei strălucea veselă.
– Îmi porţi noroc iubiţelule, îmi şopti ea şi mă sărută încă odată în timp ce inima mi se făcuse cît o boabă de mac. Dacă se răzgîndea? Ajunşi acasă, m-a pus într-o poziţie în care să mă vadă în orice moment.
– Leţu, leţu, ursuleţu, cînta ea drăgăstos în timp ce se pregătea de baie. Goală ca un vis, mă luă cu ea şi acolo. Cred că între timp devenisem de fier. Nu am întins nici măcar o mînă către ea cu toate că era foc de ispititoare. Dar de cîrpă să fi fost şi tot ai fi simţit ceva, acolo. Mai ales că se arăta generoasă şi cu gesturile ei de divinitate. Şi mă pusese pe marginea căzii. Loc de unde soarta m-a împins rîzînd în apă. Prilej cu care aveam să mă fac bucăţi-bucăţele… Visele? Bucăţele şi ele.

293

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.