Festivalul Internaţional de Muzică „George Enescu”, un regal în dezolantul peisaj politic dâmboviţean

Share Button

Întâmpinat regeşte la Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” (de un BMW model 2014 pus la dispoziţia Festivalului „George Enescu” de reprezentanţa în România a prestigioasei firme, care deserveşte şi Casa Regală), în drum spre Palatul Cantacuzino, locul desfăşurării celei de-a XVIII-a ediţii a Simpozionului Internaţional de Muzicologie „George Enescu”, am admirat verdele intens al Herăstrăului, uimit de fluenţa circulaţiei auto în metropola dâmboviţeană: pasaje maiestuoase, sensuri giratorii ingenioase, borduri noi, trotuare dalate simetric cu piatră naturală, sistematizări ale traficului concepute fără cusur.

Nu mi-am putut reprima un gând de apreciere pentru edilii oraşului, care, iată, puşi în slujba plătitorilor de impozite, harnici, devotaţi şi inventivi, prezintă o imagine reconfortantă a mult-blamatului burg balcanic.

Am avut, a doua zi, o mică ezitare, ascultând discursul lui Ioan Holender în preludiul concertului extraordinar al Orchestrei Filarmonicii din Berlin, aflată sub bagheta lui Sir Simon Rattle.

Maestrul bănăţean, director artistic al Festivalului „George Enescu”, pe care l-a propulsat, prin profesionalism, perseverenţă şi har managerial, în topul manifestărilor festivaliere internaţionale (cândva, director al Concursului Internaţional de Canto „Traian Grozăvescu”…), îşi rostea mesajul de adio.

Demn, articulat, pe alocuri ironic şi caustic, Holender îşi exprima nedumerirea, dar şi protestul pentru impasibilitatea (neputinţa?) mai-marilor zilei (toţi preşedinţii, prim-miniştrii şi primarii Micului Paris care s-au succedat după 1989 în fruntea bucatelor) în faţa realizării unui proiect de anvergură, de care Capitala, publicul său meloman, entuziast, cultivat (calităţi remarcate de marile personalităţi prezente), ar avea atâta nevoie: o sală de concert demnă de secolul XXI, cu o acustică adecvată, în măsură să satisfacă cele mai rafinate exigenţe artistice.

Demisionat în primăvară, dar convins, probabil de prieteni, să-şi continue mandatul şi la această a XXII-a ediţie, maestrul timişorean s-a despărţit definitiv de mirajul acordurilor enesciene, pe care le-a făcut să răsune pe întregul mapamond începând cu ediţia din 2005, când a preluat directoratul.

În pauza concertului (după Variaţiunile pe o temă de Frank Bridge, op. 10, de Benjamin Britten), apoi în final (după ultimele acorduri ale Simfoniei a IV-a, în do minor, de Şostakovici), Holender şi-a lansat ultimul său volum, Festivalul „George Enescu” în era Holender.

Autorul ne dezvăluie, cu eleganţă şi francheţe, şi câteva din tribulaţiile sale manageriale în alcătuirea programului actualei ediţii, cum ar fi refuzul Orchestrei Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca de a onora invitaţia participării, pretextând amploarea programului propus şi pretinzând un onorariu nerealist. Toate, datorate obtuzităţii liderilor sindicali, cei care deţin controlul decizional absolut.

Precipitarea evenimentelor, reţinerea, apoi arestarea vajnicului primar al târgului Bucureştilor, la câteva zile de la discursul fostului director de la Wiener Staatsoper, mi-au desluşit întrucâtva dilemele privind destinul cultural al marii urbe, sufocată de meschine panglicării, trafic de influenţă şi cumetrie politică. Nu erau în cauză impasibilitatea sau neputinţa invocate de vienezul bănăţean, ci altceva, mult mai grav!

simpozion george enescuAcademicianul Alexandru Boboc, muzicologul Constantin-T. Stan şi academicianul Cornel Ţăranu, participanţi la Simpozionul Internaţional „George Enescu” – Bucureşti, 2015

Simpozionul de Muzicologie a fost onorat de prezenţa a doi academicieni: filozoful bucureştean Alexandru Boboc şi Cornel Ţăranu, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, singurul muzician membru titular al celui mai înalt for ştiinţific românesc.

Abordările au vizat, între altele, o încercare de explicare ştiinţifică a resorturilor fenomenalei memorii enesciene (Olguţa Lupu), dimensiunea pedagogică a personalităţii lui Enescu (Cristina Lascu), relaţionarea Orfeului moldav cu Dinu Lipatti, din perspectiva creaţiei pianistice (Lavinia Coman).

Ana Szilagyi (Universitatea din Viena) a imaginat un paralelism între Oedipul enescian şi Orestia lui Aurel Stroe, Benedict Taylor (Universitatea din Edinburgh) a analizat construcţia elementului peisagistic în creaţia enesciană, iar Angy István a susţinut o interesantă prelegere despre retorica melogramelor în muzica românească.

În ceea ce mă priveşte, onorat de invitaţia de a participa, într-o companie selectă, la acest festin muzical (după o riguroasă şi aplicată selecţie), am oferit participanţilor o sinteză legată de percepţia creaţiei enesciene în Banat (George Enescu şi „spaţiul mioritic” bănăţean), un spaţiu cultural sui generis, cu inedite inflexiuni baroce.

Lucru cvasinecunoscut, în elaborarea volumului dedicat spaţiului mioritic din Trilogia Culturii Lucian Blaga a fost inspirat, potrivit mărturisirii sale, de figurinele etnografice ale Laurei Vlad (plasticiană cu studii la München – una din surorile poetului-acuarelist Victor Vlad Delamarina), premiate cu medalia de aur la Expoziţia Internaţională din Barcelona în anul 1929.

Exemplificările mele muzicale (Rapsodia din Belinţ – omagiu lui George Enescu – şi partea a III-a din Requiem-ul lui Zeno Vancea (locul I la ediţia din 1943 a Premiului Naţional de Compoziţie „George Enescu”) au avut darul să contureze un topos cultural puţin cunoscut şi insuficient explorat şi valorificat.

Micul meu periplu în Bucureştiul muzical, o dulce şi binecuvântată aventură, avea să se termine sub vraja sonorităţilor Capelei de Stat din Dresda, cu celebrul Christian Thielemann la pupitru. Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste op. 33 de George Enescu, Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven (solist: Yefim Bronfman) şi Simfonia a VI-a de Anton Bruckner au fost ultimele daruri împărtăşite într-o lume ideală, înainte de a pătrunde, din nou, în proza ceţoasă şi maculată a vieţii cotidiene.

Constantin-T. STAN

275

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.