Despre vise, mitologie, filosofie, religie şi poezie

Share Button

Pe vremea începuturilor mele literare, ca să zic așa, devreme ce acum sunt tot la început, eram fascinat de o cărțulie veche numită „Tălmăcirea viselor”. Cum filele ei abia se mai țineau între coperți, am transcris-o cu stiloul într-un caiet mai gros, ca să nu se piardă și pentru ca bunică-mea să o aibă la îndemână când voia să afle ce înseamnă dacă ai visat bani, să zicem.

Și în timp ce scriam am realizat că orice lucru de pe lumea asta are un corespondent, un simbol anume, care te ajută să înțelegi viața în desfășurarea ei. Nu m-am dus atunci atât de departe cu gândul încât să pricep „Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi”, dar făcusem un prim pas spre cunoaștere.

Mai târziu, când am început să studiez mitologiile popoarelor și am constatat că aproape toate așează apa la originea vieții, am fost contrariat de faptul că știința așează Big Bang-ul la originea Universului. Fire visătoare cum eram, am mers mai departe pe prima variantă.

Dar filosofia, cu toată fascinația ei, nu m-a ajutat să mă cunosc pe mine însumi, dimpotrivă. Cu timpul, am ajuns și la religie, dar, în loc să cred și să nu cercetez, am căutat să înțeleg cum a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, de ce era pământul netocmit şi gol, de ce era întuneric deasupra adâncului şi de ce Duhul lui Dumnezeu (nu Dumnezeu Însuși) Se purta pe deasupra apelor.

Și cred că Dumnezeu a văzut strădania mea și a început să mă lumineze încetul cu încetul, până când am început să cred în Cuvânt, pentru că „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. A fost cea mai interesantă experiență spirituală, cea mai frumoasă parte a vieții mele care începea să renască.

Mi-am dat seama atunci că din toate poeziile pe care le scrisesem lipsea tocmai Cuvântul. Și după ce am ars tot ce scrisesem până atunci, am încercat prin noile cuvinte, prin simbolistica lor, să mă apropiu cât mai mult de „cuvântul ce exprimă adevărul”, de Cuvântul care cuvintează viața.

Așa se face că am ajuns, vrând, nevrând, din nou la vise, la interpretarea lor și la interpretarea vieții, care, după părerea mea de acum, e ca un vis din care n-ai vrea să te mai trezești niciodată.

Nicolae SILADE

37

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.