Despre valoarea cuvântului scris

Share Button

Verba volant, scripta manent este un proverb latin. Tradus ad-literam, el înseamnă „vorbele zboară, scrisul rămâne”. Această frază, zice wiki-pedia, pare să provină dintr-un discurs rostit de Caius Titus în Senatul roman, prin care a sugerat că vorbele rostite ar putea fi uşor de uitat, dar documentele scrise sunt păstrate şi pot fi întotdeauna concludente în treburile publice. Ce vremuri!

Chiar dacă în literatură această zicere pare a nu mai conta, întrucât aici totul se bazează pe scriitură, se pune întrebarea cât rămâne din scrisul celor ce scriu? Se întreabă oare vreun scriitor cât rămâne din scrierile sale? Cu siguranţă nu. Şi vă spun şi de ce. Pentru că nimeni nu mai pune preţ pe ceea ce scrie. Textul scris nu mai are astăzi valoare.

Pentru că nu mai există valori în care să credem sau nu mai credem în valorile dintotdeauna, cum ar fi…, dar mă feresc să le enumăr tocmai pentru a nu fi acuzat că eu încă mai cred în ceva ce nimeni nu mai crede. Iată de ce nu mai are astăzi impact litera scrisă. Pentru că toţi se consideră scriitori.

Am sunat într-o zi pe cineva, nu spui cine, persoană importantă, şi l-am întrebat ce face. Scriu, mi-a răspuns! Ce scrii?, l-am întrebat. Scriu, mi-a zis, scriu pe facebook. Mi-am zis, toată lumea scrie, dar nu cumva să se creadă el scriitor. Şi, după câteva zile, am constatat că tipul chiar scria, iar un Mecena de familie i-a publicat o carte cu însemnările sale de pe facebook.

Acum a scos cartea la vânzare, tot pe facebook-ul bun la toate, iar cine o vrea, o va avea pe bani. Să nu dea Domnul să ajungă un bestseller, că mă las de scris! Alţii au bloguri, cum am şi eu, unde postează tot ce le trece prin minte, prin suflet, prin trup. Şi au mai multe vizualizări decât mine. De ce? Pentru că eu încă mai cred în valori şi nu postez orice îmi trece prin gând, prin inimă sau prin ochi.

Dar dacă scriitorii de pe bloguri şi de pe facebook primesc mai multe like-uri decât mine, nu ar trebui să mă întreb care este valoarea cuvântului scris? Oricum nu mă pot coborî în vulgaritatea zilei pentru un succes de o zi, dar dacă cineva se face vinovat de această stare de lucruri, atunci nu e nimeni altcineva decât scriitorul, care nu mai crede în cuvântul pe care îl scrie. Pentru că nu mai există pentru el valori. Iar dacă există, îi este ruşine cu ele într-o lume care nu mai pune preţ pe nimic. S-a tot vorbit despre apocalipsă, dar despre apocalipsa morală e vorba. Şi nimeni nu vrea să ştie nimic.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.