Despre tinereţea fără bătrâneţe a literaturii

Share Button

Viața literară românească mi se pare deosebit de animată, mai ales în această perioadă, când evenimentele culturale au o frecvență aproape săptămânală, atunci când nu se întâmplă simultan. Am participat la doar câteva dintre acestea, deși mi-aș fi dorit să particip la toate, pentru a simți pulsul literaturii vii.

În 6-7 mai 2017, la Arad, la Colocviul național al revistelor de cultură, inițiat de Vasile Dan, am înțeles că problemele dezbătute acolo, privind soarta publicațiilor literare, ar trebui să fie cunoscute de orice făcător de revistă, pentru a stopa confuzia valorilor.

Apoi, în 14 mai, la Rumänischer Literatur Tag, organizat de Ioan Godja, la Viena, am văzut cât de bine este reprezentată și promovată literatura română în afara granițelor țării.

Despre Festivalul Internațional „Porțile Poeziei”, 25-28 mai, Reșița, inițiat de Liubiţa Raichici și aflat la cea de a VII-a ediție, dacă vă spun că a adunat laolaltă peste 90 de poeți din 17 ţări, nu cred că mai trebuie să adaug ceva în ceea ce privește sincronizarea literaturii noastre cu cea europeană și nu numai.

Au urmat Tabăra de creație de la Românești, un fel de cenaclu literar în aer liber, organizat anual de Marian Odangiu, Reuniunile Culturale „Alecsandriada”, de la Bacău, din 7-10 iunie, organizate de Dumitru Brăneanu, ca avanpremieră la bicentenarul naşterii lui Vasile Alecsandri, și nu în ultimul rând Colocviile Reflex, ediţia a XVII-a, organizate în perioada 14-17 iunie 2017, la Băile Herculane, de către poetul Octavian Doclin.

Cum spuneam, o viața literară deosebit de animată, o tinerețe fără bătrânețe a literaturii, aș spune, dacă n-ar fi vorba, cu unele excepții, de o prezență majoritară la astfel de evenimente a reprezentanților de vârsta a treia ai literaturii. Cu alte cuvinte, avem asigurat dialogul între literaturi, dar ne lipsește dialogul între generații.

E adevărat că tinerii de azi îi ignoră pe tinerii de acum patruzeci-cincizeci de ani, dar nici aceștia nu-i privesc cu ochi buni pe tinerii de acum. Astfel, tinerețea fără bătrânețe a literaturii, despre care vorbeam mai sus, pare, privită din cealaltă parte, o bătrânețe fără tinerețe. Viitorul literaturii depinde însă atât de sistemul de valori consacrate, cât, mai ales, de întinerirea ei continuă.

Nicolae SILADE

2

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.