Despre politică, religie şi literatură

Share Button

Prin 1990, când încă mai credeam că libertatea dobândită ne va conduce pe drumul cel bun, mâncam politică pe pâine în fiecare zi. Până când, la un moment dat, un om simplu ne-a întrerupt din niște discuții aprinse, trezindu-ne cumva la realitate. ”Măi, proștilor, ne-a zis el, politica nu se face aici, se face la Washington și la Kremlin”.

De atunci, am început să fiu din ce în ce mai rezervat în ceea ce privește rostul oricăror dezbateri politice, iar timpul a demonstrat că omul avea dreptate. S-au dus vremurile când domnitorii erau aleșii lui Dumnezeu pe pământ, s-a dus și dictatura și iată că astăzi, tocmai prin „Vox populi, vox Dei”, se poate ajunge foarte ușor din nou la dictatură.

Cel puțin la noi. Iar dacă politica, în ceea ce ne privește, nu se mai face azi nici la Washington, nici la Kremlin (sau Beijing), ci la Bruxelles, asta nu înseamnă că o mai mare implicare a oamenilor de cultură ar putea schimba ceva. De prisos să mai spun că un adevărat om de cultură este mai preocupat de lumea sa interioară, decât de lumea din jur.

Și totuși, douăzecișiopt de ani am „lătrat” și eu, ca mai toți literații de după revoluție, alături de câinii de pază ai democrației, iar situația nu pare a se fi îmbunătățit, dimpotrivă. Cât despre religie, câtă vreme este ea însăși în schimbare, nu prea cred că poate schimba ceva.

Mai mult decât atât, asistăm, se pare, la o înțelegere de taină între politică și religie, astfel încât populația din ce în ce mai numeroasă să poată fi ținută sub control, dacă nu de-a dreptul controlată, cum se întâmplă pe rețelele de socializare, în spatele cărora ai fi naiv să crezi că nu se află cineva cu alte interese decât ale tale.

În această situație, aparent fără ieșire, cred că trebuie să ne mulțumim cu micile libertăți câștigate, să ni le apărăm pe cât posibil și să ne refugiem cu totul în literatură, convinși că mai există atâta credință în cuvânt încât Cuvântul să poată schimba ceva.

Și apoi, cum zice înțeleptul, dacă vrei să schimbi ceva, schimbă-te mai întâi pe tine însuți! Altfel, chiar dacă sunt monarhist, nu-mi rămâne decât să zic și eu, cum spunea cândva unul dintre puținii mei prieteni: „îi bag în mă-sa pe toți și mă declar republică”.

Nicolae SILADE

765

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.




Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.