Despre politică, literatură şi credinţă

Share Button

Titlul ar fi trebuit să fie „Despre politică, literatură și credință, sau ce ne lipsește ca să fim”, însă era prea lung pentru inteligența oamenilor noștri politici.

Iar ca unul care m-am vindecat definitiv de politică, n-am să fac vorbire despre această pramatie care s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost, cum spunea Voltaire [referindu-se, bineînțeles, la altceva, dar cel mai bine se potrivește aici], ci doar mă voi referi pe scurt la ea.

Pentru că în literatură, în ziua de azi, din păcate, e la fel ca în politică. Dacă un lider de partid e debarcat, nu trece anul și e din nou în fruntea unei formațiuni politice cu inițiale inversate sau schimbate. Asta în cazul că nu e traseist, adică să fie luat de bun de unii, după ce a fost lepădat de rău de către alții. În literatură e la fel.

Nu ești apreciat într-un grup, îți faci repede grupul tău, pe facebook, aduni o mulțime de fani și te proclami lider. Nu te publică o revistă, îți faci repede un blog, un site, chiar o revistă online [sau una printată, de ce nu?, dacă te țin buzunarele] și ești mare. Ba chiar poți visa și la o editură și, în loc să-i îmbogățești pe întreprinzătorii de dinaintea ta, le poți lua tu banii celor care visează la măreția literară.

În ziua de azi există soluții la orice problemă. Vrei să se scrie despre tine și nu găsești un critic mare dispus să facă o mică concesie? Atunci cauți un critic mai puțin mare și mai mult interesat și ai și prefață, și postfață, și coperta a patra, și cronică într-o revistă valoroasă. Exact ca în politică. Doar că în litere nu există DNA.

Să ne mai mirăm atunci că încrederea în politicieni a scăzut, că scriitorii nu mai au cititori? Nu ne mai mirăm de nimic. Toți constată, toată lumea se plânge, dar nimeni nu ia decizii pentru a schimba situația. După părerea mea, nimeni nu ia decizii pentru că nimeni nu e în stare să ia decizii câtă vreme nimeni nu știe încotro se îndreaptă lumea secolului 21, câtă vreme omul e văduvit de credința în adevăratele valori, câtă vreme cei care promovează nonvaloarea, nihilismul, minimalismul, mizerabilismul sunt încă pe cai mari.

Dar pentru că eu sunt un optimist înnăscut și cred, și știu, și sunt numai prin credință și numai prin dragoste, nu-mi rămâne decât să vă îndemn și pe voi să fiți, prin credință și prin dragoste.

Nicolae SILADE

0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.