Despre fiinţă, existenţă şi miracolul întrupării

Share Button

În parcursul devenirii noastre, de la întrupare la existență și de la existență la ființare, ceea ce numim Ființă nu poate fi mai mult decât un scop, o țintă din ce în ce mai îndepărtată pe măsură ce ne apropiem de ea. Pentru că, fiind vie și eternă, viața eternității sau eternitatea vieții, unirea deplină cu ea se face, paradoxal, în momentul despărțirii de viață.

Dar nici întruparea, ca să luăm lucrurile de la începutul lor, nu prea are vreo legătură cu geneza sau cu apocalipsa, deși se raportează la amândouă într-un prezent continuu. Chiar dacă avem un trup, începutul și sfârșitul întrupării sunt chiar începutul și sfârșitul vieții.

Iar dacă întruparea se face printr-un miracol, nu mai puțin miraculoasă este existența sufletului, ca să nu mai vorbim de existența spiritului, care ne dă o anume superioritate asupra celorlalte ființe, prin puterea sa de a se vedea pe sine, de a se analiza și de a se cunoaște.

Dar aici intervine moralitatea, o piedică în calea cunoașterii, un prag pe care îl putem trece ușor doar prin dragoste necondiționată față de cei din jur. Pentru că numai prin dragoste se poate ajunge la o existență spirituală reală, în fapt singura existență adevărată. Iar aceasta este viața în Cuvânt, miracolul desăvârșit.

Pornind așadar de la Cuvânt, trăind prin Cuvânt și pentru Cuvânt, ne apropiem din ce în ce mai mult de Ființă, însă contopirea deplină cu ea nu se poate decât  atunci când, cum spuneam mai sus, cuvântul devine însăși existența noastră.

Nelipsit însă în toate ipostazele este miracolul, care leagă toate lucrurile între ele și toate ființele într-un întreg, într-o singură Ființă. Pe care eu, pentru a evita aceste disertații seci, plictisitoare, o voi numi în continuare Dumnezeu.

Pentru că, în comparație cu orice filosofie, mult mai interesantă, mai frumoasă și magică mi se pare Nașterea Domnului, care nu e un mit, o poveste, ci adevărata realitate. Iar dacă oamenii care visează și își urmează visul înțeleg că împlinirea lor e legată mai mult de un miracol decât de strădaniile lor, de ce aș crede eu altfel?

Prin urmare, pentru că nu mai avem timp să ne pierdem timpul, îmi doresc mai multă credință decât stăruință, iar vouă, dragilor, vă doresc să aveți parte de un an mai bun, de sănătate, linişte, împliniri şi bunăstare! La mulți ani fericiți!

Nicolae SILADE

0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.