Despre critica de întâmpinare şi întâmpinarea criticii

Share Button

Se face atâta caz, în literatura noastră (poate şi în celelalte) de ierarhii, de generaţii, de curente, de estetică şi est-etică, de interpretări şi multe alte lucruri care nu au nimic în comun cu adevărata literatură, încât înclin să cred că Shakespeare, dacă ar fi trăit în vremurile noastre, n-ar mai fi scris un rând, sau, dacă ar fi scris, nimeni nu l-ar fi băgat în seamă.

Aşa se face că am ajuns să avem o sumedenie de poeţi, dar ne lipseşte Poetul. Sau, cum spunea cineva, avem prea mulţi poeţi şi prea puţină poezie. Câtă vreme poezia unui poet seamănă cu orice poezie a oricărui alt poet, nu avem de-a face cu poeţi, ci doar cu o poezie care îşi aşteaptă Poetul.

Nu sunt de acord că ne lipseşte critica de întâmpinare. De unde nu este, ce să aleagă critica de întâmpinare? E ca şi în agricultură, pe timp de secetă, când mergi la cules, dar nu prea ai ce culege.

Fenomenul receptării este, cum spunea cineva, ca efectul forţelor magnetice asupra piliturii de fier. Când magnetul întâlneşte o monedă, nu se mai chinuie cu pilitura, ci înşfacă imediat moneda şi o ţine strâns.

Am mai spus-o, adevărata problemă a literaturii zilelor noastre este ignorarea valorilor umanităţii. În absenţa lor, nu cred că se poate edifica ceva de valoare.

Marii scriitori de altădată sunt consideraţi expiraţi, sunt demolaţi sau puşi la zid de către noii veniţi, care cred că literatura începe cu ei. E ca şi cum un copil şi-ar renega părinţii, susţinând că a venit pe lume singur.

În ceea ce priveşte critica de întâmpinare sau, dacă vreţi, întâmpinarea criticii, cred că au trecut timpurile când un poet era descoperit într-un cenaclu şi ridicat apoi în slăvi.

Poezia a coborât în stradă, în cluburi, în spaţii neconvenţionale, iar limbajul ei a devenit un limbaj al străzii. Mi se pare firesc, prin urmare, să nu fie acceptată nici măcar de oamenii străzii.

Căci nu vulgarizarea limbajului e problema, ci devalorizarea lui. Coborând atât de jos, cum mai poate face ea legătura cu muzica sferelor, cu înălţimile spiritului?

Paradoxal, astăzi se scrie mult şi se publică şi mai mult. La suportul de hârtie, s-a adăugat suportul virtual. Reţelele de socializare sunt la îndemâna oricui.

De o mai mare mediatizare, în timp real, scriitorul n-a avut parte niciodată. Doar să aibă ce mediatiza. Critica de întâmpinare pare depăşită de situaţie.

Şi cu toate acestea, cred că avem destui critici buni, atenţi şi oneşti, în stare să strige, la o adică, evrika!

Nicolae SILADE

nicolae silade

50

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.