Danijela Bakić: Interviu cu Adam Ledgeway, profesorul care a introdus limba română la Universitatea Cambridge

Share Button

Danijela Bakic 1cPe profesorul doctor Adam Ledgeway l-am cunoscut în vara anului 2013, la Şcoala de vară de limba şi cultura română, organizată la Facultatea de Litere din Bucureşti. Pe vremea aceea, domnul Ledgeway era profesor de lingvistică romanică la Facultatea de Limbi Moderne şi Medievale a Universităţii din Cambridge, iar, curând, a urcat treptele în ierarhia universitară, devenind şi decanul acestei facultăţi. Înainte cu şapte ani, a iniţiat introducerea cursurilor de limba română la facultatea respectivă. Unul dintre cei mai cunoscuţi romanişti din Europa, Adam Ledgeway, face parte din Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România. În  anul 2012, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române i-a acordat titlul de Membru de Onoare, iar în ianuarie a acestui an, Universitatea din Bucureşti i-a oferit distincţia doctor honoris causa.

De curând, studenţii Universităţii Cambridge pot învăţa limba română, o ofertă la care aţi contribuit mai ales dumneavoastră. Sub ce formă şi la ce nivel pot învăţa această limbă?

Cursul de limba română pe care-l predau la Universitatea din Cambridge reprezintă o iniţiativă pe care am institut-o acum şapte ani în cadrul cursului meu de lingvistica romanică comparată, frecventat de studenţi specializaţi în domeniul lingvisticii, care studiază la un nivel avansat mai multe limbi romanice. Chiar dacă acest curs de limba română este conceput pentru debutanţi, date fiind cunoştinţele studenţilor de alte limbi romanice cu care româna este strâns înrudită, cursul se derulează într-un ritm accelerat şi conform unui program didactic intensiv, care constă în lecţii săptămânale şi în „tutorial-uri” bilunare, precum şi în prelegeri şi în seminare ţinute de diferiţi profesori români în vizită la Cambridge, în cursul anului academic. Aşadar cursanţii progresează foarte repede şi la sfârşitul cursului se pot lăuda cu cunoştinţe temeinice de limba română pe care ştiu s-o înţeleagă, s-o scrie şi s-o vorbească în mod competent.

Cum şi când aţi ajuns la ideea să introduceţi cursuri de limba română?

Precum am explicat în răspunsul meu anterior, am început să predau un curs de română la Universitatea din Cambridge cu şapte ani în urmă în cadrul cursului meu de lingvistică romanică. Conştient de importanţa românei pentru studiul comparativ al limbilor romanice, dar frustrat din cauză că, în privinţa limbii române, studenţii, fie nu ştiau nimic, fie făceau afirmaţii complet greşite, mi s-a născut ideea de a preda un curs de limbă română ca studenţii să-şi dea seama de însemnătatea dovezilor lingvistice româneşti pentru a întelege în mod aprofundat dezvoltarea limbilor romanice. În acelaşi timp, studenţii profită de o ocazie rară de a studia o mare limbă a unui mare popor caracterizată de o tradiţie literară şi de o cultură care, din păcate, se învaţă şi se studiază prea rar în Marea Britanie.

Adam Ledgeway onlineCând aţi intrat în contact cu această limbă şi de ce v-aţi interesat pentru învăţarea ei?

Legătura mea cu România a început acum mulţi ani, când aveam vreo cincisprezece ani: deja ştiam 4-5 limbi romanice şi am avut norocul să găsesc singura carte de limbă română pentru englezi care exista pe vremea aceea în Ţara Galilor unde trăiam. Aşadar am început să studiez limba română singur acasă şi trebuie să admit că la început n-am făcut multe progrese pentru că acea carte n-a fost ideală şi în perioada aceea era imposibil să am vreun contact cu România şi cu românii sau să aud limba vorbită – din păcate internetul încă nu fusese inventat şi trebuia să mai aştept mulţi ani pentru a studia în mod mai aprofundat şi satisfăcător limba română. Totuşi, acele prime lecturi neprofesioniste de adolescent au fost suficiente ca să înţeleg imediat că nici un romanist serios nu poate neglija importanţa datelor din română şi că o cunoaştere profundă a faptelor de limbă română este o condiţiune sine-qua-non pentru studiul comparativ al familiei romanice. Aşadar, ca romanist profund doritor ca studenţii mei să aibă o bază comparativă solidă pentru întreaga familie romanică, a fost inevitabil ca mai devreme sau mai târziu să încep să predau limba română fiindcă, în afară de România, româna încă este limba romanică cu care romaniştii şi studenţii sunt cel mai puţin familiarizaţi.

Prezintă studenţii interes pentru învăţarea limbii române şi câţi cursanţi aveţi?

Bineînţeles că studenţii sunt foarte interesaţi de limba română, mai ales pentru că în multe privinţe româna li se pare exotică întrucât se deosebeşte foarte mult de celelalte limbi romanice, nu numai din punct de vedere lexical şi fonologic, ci chiar din punct de vedere morfologic şi sintaxic. Pe scurt, cursul a fost fructuos şi, în ultimii ani, numărul de studenţi a crescut foarte mult: în medie sunt 25 de cursanţi, dintre care mulţi şi-au cultivat un interes special pentru română şi pentru România. De pildă, în fiecare an mai mulţi studenţi de-ai mei hotărâsc să participe la cursuri de limbă română oferite de şcolile de vară din Bucureşti şi din Braşov ca să perfecţioneze cunoştinţele lor.

Adam Ledgeway online 001Profesorii, de obicei, transmit cunoştinţele din domeniul abordat studenţilor, ceea ce, nu mă îndoiesc, că aţi făcut, dar mă interesează dacă aţi reuşit să-i transmiteţi unui student şi pasiunea nemărginită pentru limba română.

Precum am menţionat în răspunsul anterior, cred că reuşesc să transmit pasiunea mea şi interesul meu pentru limba şi cultura română întrucât am tot mai mulţi studenţi în fiecare an care decid să urmărească cursul de limba română. Într-adevăr, pe lângă studenţii care studiază cursul meu de lingvistica romanică comparată şi care au cel mai evident motiv pentru a studia româna, întâmpin adesea şi din ce în ce mai mulţi studenţi înscrişi la alte cursuri, curioşi să cunoască România şi limba ei.

Pentru că v-aţi ocupat şi de alte limbi romanice şi aţi publicat cartea, care se preocupă de tranziţia latină – limbi romanice din punct de vedere gramatical şi tipologic, care va apărea şi în limba română, puteţi să ne spuneţi ce este specific pentru limba română în comparaţie cu alte limbi romanice? Care probleme, mai precis, abordează lucrările dumneavoastră din domeniul limbii române?

În ultimii ani, în timp ce am început să studiez din ce în ce mai mult limba română, mi-am dat seama, tot mai adesea, că cunoştinţele de limba română rămân într-adevăr esenţiale pentru a înţelege în totalitate dezvoltarea limbilor romanice şi amploarea variaţiei lor diacronice, diatopice, diafazice şi diastratice. Din nefericire, în afară de România încă se întâmplă prea frecvent că lingviştii generali şi romaniştii presupun o viziune prea îngustă despre istoria şi structurile limbilor romanice, limitându-se la o selecţie de varietăţi care exclude româna, deşi tocmai limba aceasta furnizează în multe cazuri cheia necesară pentru a înţelege de ce şi cum s-au schimbat limbile romanice. De fapt, trebuie să recunoaştem că, fără a lua în considerare limba română şi celelalte varietăţi daco-romane, nu se poate face lingvistica romanică comparată. Nu doar limba română ne furnează adesea forme şi explicaţii care altfel nu ar fi posibile pe baza celorlalte limbi romanice – de exemplu supravieţuirea, cel puţin în anumite funcţii nominale, a supinului latin în limba română (de pildă spălatul podelelor), supravieţuirea unui sistem cazual de tip o ţară vs unei ţări, sau folosirea verbului auxiliar fi pentru formarea viitorului compus (voi fi citit cartea) şi a condiţionalului compus (fi citit cartea) conform unui model care nu se găseşte în celelalte limbi romanice care recurg în cazurile acestea la verbul auxiliar avea (fr. j’aurai/aurais lu le livre; it. avrò/avrei letto il libro)-, dar, de asemena, limba română ne furnizează forme şi structuri pe care putem să le considerăm din punct de vedere panromanic chiar exotice, de pildă aşa-zisul articol posesiv sau genitiv al, a, ai, ale (spre exemplu, un prieten al lui Marius), formă care nu găseşte niciun echivalent în celelalte varietăţi romanice, unde este total intraductibilă, şi care ridică numeroase probleme şi dificultăţi pentru străinii care tot uită să-l folosească corect.

Adam Ledgeway online 002Cunoaşteţi şi sârbo-croata (cum se numea pe atunci). Cum aţi ajuns în contact cu această limbă şi ce puteţi spune despre ea? Aţi vizitat vreo dată Serbia sau fosta Iugoslavie?

Fiind început să învăţ franceza şi germana la şcoală, în adolescenţă am devenit extrem de interesat de limbile străine, mai ales când la biblioteca locală am descoperit mai multe cărţi şi manuale despre limbi străine prin care am început să învăt singur italiana, spaniola, portugheza, precum şi limbi din alte familii lingvistice ca neerlandeza, norvegiana, japoneza, rusa şi ceea ce se numea pe vremea aceea sârbo-croata. Aşa a fost primul meu contact cu ‚sârbo-croata’ şi încă astăzi cunoştinţele mele de această limbă rămân, din păcate, teoretice mai degrabă decât practice, fiindcă încă n-am avut norocul să vizitez Serbia.

Aţi învăţat multe limbi. Care sunt acestea şi să ne spuneţi pe care dintre ele le puteţi analiza ştiinţific şi în care dintre ele puteţi comunica?

Limbile pe care le-am învăţat sunt, din familia romanică, catalana, franceza, italiana, occitana, portugheza, româna, spaniola şi multe dialecte italieneşti de sud (mai ales dialectele din Napoli şi din Calabria). Le cunosc pe toate foarte bine pe planul teoretic şi ştiinţific şi în plus le vorbesc pe toate cu excepţia catalanei şi a occitanei (de fapt nu există o limbă occitană întrucât aceasta etichetă se referă la o mare serie de dialecte înrudite, vorbite în sudul Franţei). În afara grupului romanic, cunosc şi vorbesc de asemenea germana, greaca şi galeza. Şi mai sunt alte limbi pe care le-am studiat, dar pe care le cunosc într-o mică sau mare măsură numai la nivelul teoretic, adică latina, neerlandeza, norvegiana, sârba, rusa şi japoneza.

Puteţi să ne deţi mai multe detalii despre colaborarea dintre dumneavoastră şi Universitatea din Bucureşti?

În cursul ultimilor ani, cunoştineţele mele de limba română au profitat foarte mult de numeroasele ocazii în care am avut onoarea să fiu invitat la Universitatea din Bucureşti, unde am fost întâmpinat mereu în mod călduros: în special am avut plăcerea să vorbesc la diverse colocvii internaţionale ale Departamentului de lingvistică şi acum 3 ani Facultatea de Litere, cu generoziate şi amabilitate, mi-a oferit ocazia să particip la a cincizeci şi treia ediţie a şcolii de vară de limba română, unde am putut să profit de mulţi profesori extraordinari ca să aprofundez cunoştintele mele de limbă şi de cultură românească. Dată fiind importanţa incontestabilă a limbii române şi a tuturor varietăţilor daco-romane, la care am început să lucrez din ce în ce mai mult în ultimii ani, este intenţia mea fermă să continui să lucrez în viitor în domeniul acesta şi sa promovez limba şi cultura românească pe cât posibil prin activitatea mea ştiinţifică, prin învăţămintele mele la Universitatea din Cambridge şi prin colaborarea mea cu Universitatea din Bucureşti: deja cu colegii bucureşteni de la Facultatea de Litere ne bucurăm de câţiva ani de un acord Erasmus care permite un schimb la nivelul cercetărilor şi al învăţămintelor între universităţile noastre. În plus, în cadrul şcolii de vară de limba română, în ultimii ani Facultatea de Litere a oferit câteva burse unor studenţi de-ai mei care au putut să profite de cursul de limbă ţinut de Universitatea din Bucureşti. Pe lângă aceasta, din octombrie 2015, cu Domnul Doctor Marios Mavrogorgios am început la Cambridge un proiect de cercetare finanţat de Fundaţia Marie Curie, care are ca scop examinarea şi analizarea dialectului aromân care se vorbeşte la Metsovo din nord-vestul Greciei; datorită acestui proiect am început să colaborez cu anumiţi colegi bucureşteni – experţi în dialectologia aromână. În final, cu nişte colegi din Bucureşti am programat în vara viitoare un colocviu la Cambridge asupra lingvisticii daco-române. Pe scurt, prezenţa culturii româneşti la Cambridge este tot mai evidentă, se vorbeşte şi se învaţă limba română din ce în ce mai mult, şi raporturile între universităţile din Cambridge şi din Bucureşti sunt tot mai strânse.

Adam Ledgeway online 003Aţi primit recent titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii din Bucureşti. Obligă el la realizări şi mai mari, dacă mai este loc pentru aceasta şi ce trăiri sufleteşti aţi avut în momentul când vi s-a oferit acest titlu?

De fapt, dacă acum 30 de ani, în adolescenţă, când am început să studiez limba română, mi-ar fi spus cineva că într-o bună zi eu mă voi afla la prestigioasa Universitate din Bucureşti ca să primesc titlul de Doctor Honoris Causa, nu l-aş fi crezut niciodată. Într-adevăr nu-mi ajung cuvintele să exprim cât de emoţionat şi de privilegiat m-am simţit în acea ocazie specială să fac parte din comunitatea academică bucureşteană. Pentru mine decernarea acestui titlu reprezintă nu numai o onoare personală şi, în acelaşi timp, o sursă de bucurie inimaginabilă, dar, de asemenea, reprezintă o apropiere tot mai strânsă între Universitatea din Cambridge şi Universitatea din Bucureşti şi, sper, o consolidare a raporturilor de colaborare şi de prietenie care există între universităţile noastre de câtva timp.

Interviu realizat de Danijela BAKIC

0

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.